Viziune prin ţeavă de tun

Viziune prin ţeavă de tun
                                                    de Vasile Preda

Nu s-a scris nici o carte cu tunul,
Balade şi doine nu s-au cântat niciodată cu vocea-i
Rostogolindu-se-n lume ca un potop de metal.
Numai piatra îşi aminteşte poate
De pagini cu litere de obuze, litere fumegând,
Cu gropi adânci în care cerul cădea în genunchi
Şi se ruga de iertare 
La capătul luminii apuse.

Nu s-a arat nicio glie cu tunul,
Nu s-a semănat şi nu s-a treierat
Cu buza sa de oţel ca o floare de moarte.
Numai piatra îşi aminteşte poate
De bogatele sale recolte de foc,
Pe care nimeni nu le mai poate culege din memoria lumii
Cu crengile rupte de dorul durerii.

Acesta este tunul ostaşi,
Cu multă grijă să-l folosim şi cu durere în palme,
Ca pe o sabie neştiut ascuţită
Sau ca pe o umbră de aripă-n dreptul soarelui fâlfâind.

Dar dacă totuşi e ploaie neagră sub streaşina munţilor noştri
Şi cade grindină de întuneric peste cosiţa de grâu,
O, dacă totuşi va geme în câmp căprioara,
Atunci orice ram să se facă în braţele voastre un tun sideral,
Ca o lunetă inversă prin care 
Duşmanii ţării se vor vedea răsturnaţi şi pitici
Şi sângerând deodată a moarte.

Poezie culeasă din cartea "Paznic de vise" de Vasile Preda - Editura Militară 1978

Astăzi am creat acest blog unde voi încerca să fac ceea ce ştiu mai bine: să fiu ostaş!

                                                                                                                     ifim foto