Vagonul cu dale

        Dimineaţă, "la prima oră", sunt chemat în biroul comandantului, un infanterist celebru la acea dată.

- Căpitane, vezi că am fost anunţaţi că ne-a sosit în gară un vagon cu dale de beton. Cred că sunt dalele pe care le-aţi cerut pentru tancodrom, naiba ştie ce vreţi să pavaţi voi pe acolo.

Treci pe la GAZ, alegi de acolo doi soldaţi, că din altă parte nu am de unde să-ţi dau, mergi cu ei în gară, la rampă şi descărcaţi vagonul. Când sunteţi gata, dai un telefon la unitate ca să trimitem o maşină pentru transportul acestora.

- Am înţeles!
Trec eu pe la GAZ, aleg doi soldaţi pe principiul voluntariatului şi merg cu ei la gară, cale de vreo 5-6 km. Cam într-o oră ajungem în gară, dar vagonul încă nu fusese tras la rampă. Am aşteptat câteva ore bune până când, într-un sfârşit, este tras vagonul la rampă.

Mi-a luat ceva timp până să mă dumiresc şi să observ dalele.

Când am văzut despre ce e vorba, dau fuga la cel mai apropiat telefon public, pentru a-l informa pe comandant.
- Ia spune căpitane, gata, l-aţi descărcat?
- Încă n-am început, domnule comandant...
- Cum aşa, ce-aţi făcut până acum? Unde aţi umblat?
- Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez...
- Nu permit nimic, m-ai dezamăgit! Ştiam eu că nu pot avea încredere în tanchişti! Ce-aţi făcut până acum? Trebuia să zburaţi cu dalele alea... Cred că ţi-ai ales doi mormoloci de soldaţi...
- Domnule comandant, raportez că...
- Nu raporta nimic! De ce nu v-aţi apucat de treabă?
- Din cauza dalelor!
- De ce aşa? S-aud?!
- Nu sunt decât zece bucăţi. Iar fiecare bucată cântăreşte 2,7 tone...