O veste bună
Nu am de gând să dau ortu popii. Nu, deocamdată. Încă pot merge pe stradă zâmbind, sperând la acea Românie, în care cred, dar care mă tratează în felul următor:
Flit.
Doar-doar, oi muri, şi astfel ţara noastră frumoasă va scăpa de un parazit, colonel tanchist, care, în mod normal, nu prea e aşa bătrân. Dar lucrurile care i se întâmplă, din cauza nu ştiu cui, a statului român sau a acestei ţărişori frumoase, pentru care, eu, Trofimov Ifim, am jurat s-o apăr, chiar cu preţul vieţii, aceste lucruri trebuie să înceteze.
Este de neimaginat să fii hărţuit cu decizii de pensionare, cam două pe lună, care mai de care, mai hazlie.
Eu, colonelul în rezervă Trofimov Ifim, care am jurat să apăr România, chiar cu preţul vieţii, am de gând să dau în judecată statul român.
Asta e vestea bună!
Flit.
Doar-doar, oi muri, şi astfel ţara noastră frumoasă va scăpa de un parazit, colonel tanchist, care, în mod normal, nu prea e aşa bătrân. Dar lucrurile care i se întâmplă, din cauza nu ştiu cui, a statului român sau a acestei ţărişori frumoase, pentru care, eu, Trofimov Ifim, am jurat s-o apăr, chiar cu preţul vieţii, aceste lucruri trebuie să înceteze.
Este de neimaginat să fii hărţuit cu decizii de pensionare, cam două pe lună, care mai de care, mai hazlie.
Eu, colonelul în rezervă Trofimov Ifim, care am jurat să apăr România, chiar cu preţul vieţii, am de gând să dau în judecată statul român.
Asta e vestea bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Oricine poate comenta.
Reamintesc totuşi ce a spus Socrate: Vorbeşte ca să te cunosc.