ONOARE ȘI DEMNITATE

DECLARAȚIE POLITICĂ

 Adresată de către domnul senator: Leonardo Badea

Circumscripţia electorală: 16 Dâmbovița

Colegiul electoral: 1

Grupul Parlamentar: PSD

Şedinţa Senatului din data de: 02.03.2015

ONOARE  ȘI DEMNITATE,

SAU  DREPTURILE  MILITARILOR  ROMÂNI  ÎN

ACTUALA CONJUNCTURĂ  INTERNAȚIONALĂ

       Stimați colegi,

Cicero spunea că :„ Dintre toate satisfacțiile omenești nimic nu este mai onorabil și mai important decât să meriți cu adevărat recunoștința din partea patriei”.

Ideea acestei declarații politice a venit în urma unor discuții cu cadre militare, active și în rezervă, care mi-au sesizat mai multe probleme legate  de modul de calcul și de plată, sau mai exact de neplata a unor drepturi bănești.

Așezată în acea parte a Europei numită și „străinătatea apropiată” pe care  Federația Rusă o consideră drept sferă de interese exclusivă, România a devenit flancul de est al Uniunii Europene și al NATO, ea fiind acum, in fapt, potrivit opiniei unui analist militar, graniță de facto cu Rusia, după anexarea Crimeii de către aceasta. Membră a Alianței Nord Atlantice, care acordă  atenția necesară poziției geostrategice a României, ilustrată și de recenta decizie a  miniștrilor apărării din statele membre, de înființarea a șase centre de comandă și control, dintre care două în România, țara noastră nu va putea evita o atenție specială din partea Federației Ruse. Că este așa, este suficient să amintesc amenințarea lui  Vladimir Evseev,  directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare din Moscova, care a declarat că „dacă România se va lăsa antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme.  Rusia consideră că din bazele NATO de pe teritoriul României vor putea fi lansate dispozitive antirachetă sau rachete balistice, astfel că va fi obligată să atace, în cazul în care România se lasă antrenată într-o confruntare dintre NATO și Rusia.  

 Criza geopolitică din Ucraina reprezintă pentru România un semnal clar pentru afirmarea stabilității și seriozității în politica sa internă și internațională.

Pentru a-și consolida apărarea în contextul amenințărilor reprezentate de conflictul din Ucraina și de acțiunile agresive ale Rusiei, România va trebui să deruleze un complex de măsuri, pe mai multe planuri. Pentru structurile militare aceasta înseamnă programe de modernizare a forțelor sale armate, intensificarea activităților de instruire și aplicații, dar și cointeresarea și fidelizarea militarilor de carieră ai țării, indiferent că vorbim de instituții din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, de militari activi sau în rezervă.

Cele mai sus evocate impun conducerilor structurilor militare, dar și ale țării, inclusiv ale Parlamentului României să vegheze la două aspecte fundamentale: la formarea ofițerului în spiritul și pentru sentimentul onoarei și demnității militare și la apărarea demnității și onoarei acestuia.

Printre calitățile militarilor - ofițeri, subofițeri sau militari angajați -sentimentul onoarei ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi, civilii, onoarea este cea care stă la baza statutului de militar, ceea ce însemnă  disciplină, legalitate, civism, disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Dar onoarea, și mai precis onoarea militară, este cea care reprezintă coloana vertebrală în jurul căreia se organizează această arhitectură specială care îl distinge pe militar de ceilalți. La rândul ei demnitatea are, printre alte sensuri, si pe acela care semnifică si un fel de atitudine a celorlalți fată de cineva, iar in cazul nostru fata de militari, o atitudine marcată de respect. Ori tocmai despre aceasta atitudine a statului fată de militari au venit să-mi vorbească cadre militare, dar mai ales membri de familie ai acestora, atât din sistemul de apărare, cat si de siguranță națională. Aceștia mi-au relatat situații pe care domniile lor le apreciază ca fiind ʺdiscriminare legislativă și socio-profesionalăʺ, îndreptată împotriva militarilor activi și în rezervă, numărul celor care simt in acest fel nefiind deloc mic. 

Este cunoscut faptul că militarii suporta, prin angajament si jurământ fată de stat, o serie de privațiuni, printre care interdicția de asociere in sindicate, de a declara sau participa la grevă, să dețină societăți comerciale sau să participe la administrarea acestora, să facă parte din formațiuni politice si să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală, în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României, la care se adaugă, nu de puține ori, obligația să își schimbe frecvent domiciliul în funcție de interesele serviciului militar și în mod implicit, în funcție de interesele statului român. Aceste interdicții si privațiuni au existat dintotdeauna pentru militari însă, de-a lungul timpului, pentru compensarea acestora, în România, la fel ca și în celelalte state civilizate ale lumii, a fost dată o legislație de tip compensatoriu concretizată în 2 legi aplicabile structurilor militare: o lege specifică de salarizare și o lege specifică de pensionare. Acest echilibru legislativ a existent până la data de 01.01.2011, când Regimul Băsescu - Boc a abrogat legile specifice de salarizare și de pensionare menite a compensa aceste privațiuni impuse de serviciul militar si a aprobat Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii. Prin această legislație, militarii activi si cei in rezervă sunt tratați identic cu civilii, însă militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu cât timp lor le sunt menținute limitările și interdicțiile de drepturi și libertăți constituționale.  De fapt, susțin aceștia, această integrare in sistemul „unitar” nu este completă, ci s-a făcut doar în pârțile care convin celor care nu înțeleg, sau înțeleg voit distorsionat situația aparte a militarilor  si  a armatei.

 Printre argumentele ce sunt invocate in susținerea acestei concluzii sunt enumerate:

- desființarea, de la 01.01.2012, a dreptului la pensie militară si recalcularea acesteia, nemaitinându-se cont de privațiunile, limitările ori interdicțiile de drepturi de natură constituțională impuse de cariera de militar. Situația a fost reparată, la inițiativa Guvernului Ponta, prin adoptarea Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Repararea este însă parțială, deoarece proiectul noii legi a pensiilor militare nu a fost pus in dezbaterea Parlamentului.

- nemulțumiți sunt militarii si pentru faptul că exista drepturi legale  care nu li se plătesc. Astfel, legislația in vigoare (art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010) prevede că, la trecerea in rezervă sau direct in retragere, militarii, polițiștii si funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de baza, respectiv salariul funcției de bază avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate, precum si de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de bază, respectiv cu doua salarii ale funcției de baza, atunci când sunt trecuți in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, însă acest lucru nu se aplică. Statul roman a elaborat, anual, acte normative (Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283 din 2011, OUG 103 din 2013, Ordonanța de urgentă nr. 83/2014) care prevăd că aceste drepturi nu se plătesc.

Iată, stimați colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat că preocupă cadrele militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate in atenție sau voit ignorate, dar care sunt circumscrise apărării onoarei si demnitatii militare, trăsături care nu tin numai de profilul psihomoral al individului, ci si de atitudinea statului fata de aceasta categorie socio – profesionala. Nerecunoașterea sau afectarea lor prin lipsă de măsuri care să ilustreze importanta pe care o dăm structurilor militare  romane - pioni de bază al integrității teritoriale, al statului de drept si siguranței naționale - pot avea, desigur, urmări asupra  capacității de apărare a României, într-o perioadă in care liniștea si stabilitatea interioară sunt cu atât mai importante, cu cât in apropierea granițelor tarii noastre instabilitatea este accentuată.

Ce ar trebui făcut in direcția remedierii celor expuse mai sus si pentru a da un semnal de  apreciere a rolului armatei si de considerare a onoarei si demnității militarilor ?

       - Revenirea la o legislație de tip compensatoriu cu privire la salarizarea cadrelor militare, care să acopere interdicțiile si privațiunile impuse de cariera militară. Este cunoscut faptul ca  Armata, cadrele militare au avut drepturi de rentă – pensie de serviciu încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In situația menținerii cadrelor militare in sistemul unitar a personalului plătit din fonduri publice, va trebui să ne asumăm eliminarea interdicțiilor care conferă, de fapt,  disciplină, ordine si stabilitate sistemului militar si să se procedeze la aplicarea prevederilor Codului Muncii si acestei categorii socio-profesionale.

         - Urgentarea dezbaterii Legii pensiilor.

         - Plata tuturor drepturilor stabilite prin lege pentru cadrele militare si renunțarea la emiterea de acte normative de amânare repetată a onorării acestora.

          Toate  acestea trebuie realizate în strânsă legătură cu constrângerile bugetare, urmărindu-se alinierea la prevederile europene, o preocupare constanta a actualului guvern.

                                                      Senator PSD,

  LEONARDO BADEA