29 iulie - Ziua Imnului Național al României

29 iulie -Ziua Imnului Naţional al României - Deşteaptă-te, române!", sărbătorită, anual, începând din 1998. La 29 iulie, în fiecare an, sărbătorim unul dintre însemnele noastre naţionale, Imnul Naţional al României. Proclamarea Zilei Imnului Naţional al României s-a făcut prin Legea nr.99 din 26 mai 1998, când s-a consfinţit faptul că ziua de 29 iulie este „Ziua Imnului Naţional al României - „Deşteaptă-te, române”, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848. Versurile imnului naţional, “Deşteaptă-te române” ne-au însoţit în cele mai importante momente ale istoriei noastre naţionale, iar destinul poporului român a fost şi este urmărit, în momentele lui măreţe, de incantaţia imnului naţional.Imnul Naţional al României - "Deşteaptă-te, române!" - îşi are originile în cântecul patriotic "Un răsunet", creat în vâltoarea Revoluţiei de la 1848, pe versurile poetului Andrei Mureşianu şi pe o veche melodie psalticâ (o veche priceasnâ bisericească ”Din sânul maicei mele”) atribuită de unii istorici cărturarului Anton Pann iar de alţii (cel mai probabil), învăţăcelului acestuia, George Ucenescu, dascăl la biserica ”Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. Poetul Mureşanu a căutat mult timp o melodie după care să compună un sonet pe care să îl cânte împreună cu amicii, cînd se adunau în grădina rudei sale, parohul Bonifatie Pitiş de la Biserica de Pe Tocile, pentru aerul curat şi cireşele de mai. La o petrecere de seară, dascălul George Ucenescu a cântat mai multe melodii, printre care şi cântecul popular „Din sânul maicii mele“, la modă în acele vremuri. La petrecere au fost invitaţi mai mulţi fruntaşi ai Revoluţiei de la 1848: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Dumitru şi Ioan Brătianu, Magheru, Bolintineanu, unii dintre ei abia întorşi de la Adunarea Naţională de la Blaj. Duminica următoare, grupul s-a strâns din nou în Grădina lui Ţimăn şi a cântat melodia adaptată de George Ucenescu, pe versurile lui Andrei Mureşanu.„Deşteaptă-te, române“ s-a bucurat de mare popularitate în rîndul revoluţionarilor, iar George Ucenescu a fost însărcinat să îi înveţe pe tineri cântecul ce avea să devină imn naţional. Cântecul a fost publicat pentru prima dată în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, în 25 iunie (7 iulie) 1848, în 800 de exemplare. Autorii au preferat să întârzie publicarea lui, aşteptând momentul în care cenzorul-şef era plecat din Braşov. Fiind entuziasmaţi de mesajul revoluţionar al melodiei, tinerii au copiat versurile şi notele muzicale în zeci de exemplare. Este de menţionat faptul că, în anul în care a fost compus imnul, Anton Pann nu se afla la Braşov. El a fost prezent la Braşov în anii 1821, 1828 şi 1850, neavând deci cum să se întîlnească cu Andrei Mureşanu în mai 1848, atunci când acesta a compus versurile. Aşadar, în creaţia artistică muzicală si literară, Imnul ocupă un loc aparte, el situându-se - alături de Tricolor - în sfera superioară a spiritualităţii poporului nostru. Întrucât poezia "Un răsunet", cu cele 11 strofe ale sale, devenise, imediat după 29 iulie 1848 (ziua când – după unii istorici—ar fi fost interpretat, în premieră în Parcul Zâvoi din Râmnicu Vâlcea), marşul revoluţionarilor ardeleni, Nicolae Bălcescu a numit acest imn o adevarată Marsilieză românească. Chiar dacă în timpul Revoluţiei şi după aceea au circulat mai multe variante ale Imnului, iar melodia, specifică muzicii bisericeşti, a fost cântată, mult timp, dupa ureche, fiind scrisă în notaţie psaltică şi deci necunoscută de cei neiniţiati şi chiar de oameni cu o anumită cultură muzicală. În timpul Războiului pentru Independenţă, la 1877, şi al celor două războaie mondiale, atât melodia, cât şi versurile Imnului "Deşteaptă-te, române!" au fost interzise public în spaţiul transilvănean. Totuşi compozitorii noştri au mediatizat cântecul sub diferite forme, ce păreau a fi neutre ca semnificatie ideologică. Astfel, Ciprian Porumbescu, în "Potpuriul naţional" pentru pian, Iacob Mureşianu, în fantezia "De-ai fi iubit o gingaşă floare" au introdus pasaje muzicale cu teme preluată din imnul respectiv. Ca alte repere istorice ale Imnului "Deşteaptă-te, române!" putem menţiona:
• În anul 1900 s-a făcut prima înregistrare pe disc, de catre solistul Alexandru Pascu, în S.U.A.
• În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti împreună cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi, a făcut la Bucuresti, prima înregistrare instrumentală.
• Tot în anul 1910, corul "Ion Vidu" din Lugoj, a înregistrat pe disc, pentru prima oară, varianta corală.
De-abia în 1919, Consiliul dirigent transilvănean, prin Tiberiu Brediceanu, l-a însărcinat pe compozitorul şi muzicologul Gheorghe Dima să definitiveze Imnul pentru două şi trei voci egale, cor mixt si bărbătesc, voce şi pian. Printr-un efort de muncă susţinută, fiindcă originalul – atribuit de unii lui Anton Pann, dispăruse, iar versurile nu îl satisfăceau, Gheorghe Dima a reuşit să creeze un aranjament muzical potrivit. Ulterior, D. G. Kiriac, Constantin Brăiloiu şi Vasile Popovici au reuşit realizarea formei definitive, ce este folosită şi azi. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste, la 30 decembrie 1947, după abdicarea regelui, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea acestuia fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Din anii ‘70, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale. Merită să ne aducem aminte că "Deşteaptă-te, române!"a fost cântat in timpul revoltei muncitoreşti a braşovenilor, in 15 noimebrie 1987. Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a cântat pe străzi, însoţind masele de oameni, risipind frica de moarte şi unind poporul în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor, fiind consacrat apoi în mod oficial, prin Constituţia României din anul 1991, ca Imn Naţional al României. Potrivit art. 12, alineatul 3 din Constituţie, Imnul Naţional al României este format din versurile strofelor 1, 2, 4 şi 11 ale poeziei "Un răsunet".
În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1157/21.11.2001 textul imnului este recitat şi interpretat numai în limba română. Imnul se interpretează de către cor şi fanfară în următoarele situaţii:
- cu ocazia ceremoniilor oficiale naţionale,
- cu ocazia competiţiilor sportive oficiale internaţionale,
- cu ocazia deschiderii sesiunii Parlamentului,
- la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale de stat şi particulare, la radio şi posturile de televiziune,
Totodată, la începutul manualelor şcolare (abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţile naţionale) se tipăreşte textul imnului naţional al României
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este, în acelaşi timp, social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze. Invocaţia destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul Naţional al Românei, "Deşteaptă-te, române", este cântecul ce aduce înaintaşilor înalt omagiu, este melodia ce trezeşte fiori de mândrie şi întăreşte crezul în puterea de continuă devenire a neamului românesc. Indiferent unde a fost cântat pentru întâia oară, noi, românii de pretutindeni, trebuie să-i urăm Imnului nostru să dăinuiască veşnic şi României – să devină o ţară prosperă şi respectată în întreaga lume!