luni, 28 aprilie 2014

ARMATA RUPTA-N FUND!

In timp ce politicienii fac exercitii de imagine, plimbandu-se cu barca peste balti de 1/2 metru adancime evitand sa isi ude pedichiura, mintind cetatenii dupa un vechi obicei politicianist mioritic cum ca vor face si diguri vreodata – adica in viitorul extrem de indepartat, mai exact niciodata, la granitele de est ale Romaniei se prefigureaza un conflict armat iminent intre NATO si Rusia. Si unde Romania va fi un simplu poligon de incercare! Conflictul este deja in desfasurare, acum fiind doar in etapa locala, fiind evident pt. orice militar (profesionist, nu de salon) ca pe teritoriul ucrainean se confrunta deja fortele speciale ale NATO care instruiesc din mers pe cele ucrainene, cu cele rusesti – rutinate in ceea ce exercita din plin la granitele de est ale Romaniei!
Lasand la o parte teatralismele si ignoranta actorilor scenei politice romanesti asupra situatiei la granitele de est ale Romaniei care indica pericol real de razboi, nu doar intre Ucraina si Rusia, ci intre NATO si Rusia, pozitia Rusiei ofera suficiente detalii ca de aceasta data colosul rasaritean nu mai este dispus sa joace doar la nivel declarativ in relatiile cu NATO. Dupa ani de tatonare a NATO, Federatia Rusa a ajuns la un moment cand este cu adevarat capabila sa isi testeze niste rachete Iskander si niste avioane Suhoi, in spatiul aerian al NATO. Nu pe orice teritoriu al NATO, ci conform intereselor strategice ale Federatiei Ruse, combinate cu capabilitatile sale militare. Cum totul este legat de de conflictul cu Ucraina, devine evident ca interesele strategice ale Rusiei nu vor avea ca tinta state NATO din vecinatatea Norvegiei, ci ale Ucrainei. Din punct de vedere al capabilitatilor militare ale Rusiei, este tot evident ca federatia va avea ca tinta un stat sau mai multe state NATO din vecinatatea Ucrainei, care din punct de vedere al resurselor militare proprii, nu reprezinta o opozitie armata semnificativa pt. Rusia. Insumand interesele legate de interesele strategice ale Rusiei si punctele slabe ale NATO de la granitele sale, se intrevede cu usurinta ipoteza conform careia tatonarile militare ale Rusiei contra NATO, nu pot fi efectuate decat pe teritoriul a 2 state: Romania si Bulgaria. Care practic, sunt cele mai slabe state din punct de vedere militar apartinand NATO de la granita de est a aliantei. Ar mai fi Ungaria, dar aceasta are un scut in fata Rusiei si care este Ucraina de Vest. Pe de alta parte, nu este exclus ca in cazul unui conflict NATO-Rusia, Ungaria sa reactioneze ferm si cu rapiditate sub sprijin NATO sau exclusiv european, si sa isi stabileasca propriile granite vestice pe Carpatii Orientali. In mod paradoxal, dar visul Ungariei de a anexa Ardealul se poate indeplini fara mari eforturi. Din punct de vedere militar, in cazul unui conflict NATO-Rusia, este extrem de indicata si suficient de previzibila o contralovitura a NATO si a europenilor, pe directia Budapesta-Cluj-Carpatii Orientali, in timp ce in sudul si estul Romaniei, fortele romane vor fi lasate sa se descurce la sacrificiu cu cele ale colosului rasaritean! Bineinteles ca o astfel de strategie trebuie sa vizeze si stabilirea unui cap de pod al NATO/UE natural in Ucraina de Vest. Insa, intr-o astfel de situatie, NATO/UE trebuie sa ofere ceva in schimb colosului rasaritean, altfel conflictul se va amplifica si niciuna din parti nu are un asemenea interes.
Revenind la situatia strategica din regiune, mai apare un punct slab al NATO, dar forte pt. Rusia: Transnistria. In aceasta ecuatie, Republica Moldova nu reprezinta o forta militara care sa se opuna Rusiei, decat eventual la nivel simbolic. Tinand cont si de divizarea populatiei moldovenesti care ca si in Ucraina, parte se increde in valorile NATO si ale U.E., parte (poate cea mai mare parte) nu se increde in aceste valori, pare destul de probabil ca armata R. Moldova nici sa nu incerce sa opuna o minima rezistenta in fata unei ofensive rusesti. Nu de teama sau din lipsa de moralitate, ci din convingere, asa cum si in Ucraina de Est armata ucraineana s-a alaturat cu batalioanele celei ruse, din simplul motiv ca nu se increde nici in bunastarea U.E. si nici in valorile NATO. Si are dreptul sa creada astfel, din moment ce in 2 state ale NATO si ale U.E. – Romania si Bulgaria, militarii rezervisti care si-au servit tarile sub umbrela NATO, au fost decimati de statele respective. In sfarsit, tot legat de strategie – dupa o misiune imediata, exista mereu si o misiune urmatoare, altfel nu mai este strategie. Dincolo de axa Moscova-Bucuresti ca foarte posibila tinta a planurilor rusesti de contracarare a NATO, undeva imediat la granita de vest a Romaniei exista si o posibila misiune urmatoare a intereselor rusesti care poate avea ca tinta finala, stabilirea unui cap de pod permanent, in Serbia. Ne aducem aminte cazul Kosovo, cand Serbia a fost redusa la tacere si dezmembrata de U.E. si de NATO. Oricum, dincolo de pozitia politica moderata a oficialilor sarbi din ultimii ani, sarbii si mai ales armata sarba, nu vor uita curand acea agresiune in urma carora le-a fost smuls leganul propriei civilizatii. Cu alte cuvinte, in cazul unui conflict NATO-Rusia, sarbii vor proceda in mod similar populatiei si armatei din Ucraina de Est care practic a fraternizat cu Rusia, situatie previzibila si in cazul populatiei si armatei moldovene. Nu este exclus insa ca astfel de fraternizari sa le regasim si in cazul populatiei si armatei bulgare si care intre noi fie vorba, apreciaza intrarea in NATO si in U.E. ca pe o mare eroare. Ca si in cazul statului roman in ceea ce priveste propria armata, si statul bulgar a comis aceeasi eroare capitala: si-a redus cu 1/2 capacitatea combativa prin decimarea pe cale legislativa, a fortelor armate din rezerva (desfiintarea pensiilor militare, cu consecinte de cele mai multe ori tragice pentru rezervistii din fortele operationale).
Asadar, la orizont se prefigureaza un conflict armat real, intre NATO/U.E. pe de o parte, si Federatia Rusa si aliatii sai, pe de alta parte. Are sanse putine sa fie extins, cel mai probabil acesta va fi localizat la marginea de est a teritoriilor NATO. In prima faza, sub forma de lovituri aeriene (aviatie, rachete) si maritime, apoi se poate extinde si la sol. Nu trebuie sa uitam ca armata rusa lupta si acum dupa conceptul (de altfel, foarte pragmatic) precum caruia acolo unde nu pune piciorul soldatul, acela nu e teritoriu cucerit/eliberat/ocupat. Romania are sanse multiple sa devina un poligon experimental de trageri in acest conflict! NATO va sprijini Romania, la capacitate maxima – aerian si logistic. Mai putin sau deloc, cu trupe la sol. Problema este ca tinta strategica a Federatiei Ruse va fi identica cu cea a NATO/UE. Capul de pod al NATO/UE din Ucraina de Vest, necesita un schimb. Acesta pare previzibil si nu poate fi decat un cap de pod al colosului rasaritean in Serbia, ceea ce inseamna invazie terestra cu tranzit si stationare prin estul si sudul Romaniei.
Ca urmare a scenariului extrem de previzibil, exista sanse ca dupa 70 de ani, soldatul roman sa fie (din nou), fata in fata cu soldatul rus. Numai ca in 1944, a fost o chestie, pe care istoria romana fie o ascunde, fie o ambaleaza in fals. Armata romana a luptat contra Rusiei, ajungand in Caucaz fara probleme. In ciuda faptelor cu adevarat eroice, armata germana a considerata armata romana, mereu, ca fiind o armata-paria (n.r. “o armata de bastina, neprofesionista“), fapt pt. care a tratat-o ca atare. Cele mai grele misiuni, cele mai grele flancuri, cel mai neprielnic teren. Cat priveste populatia de acasa? Muritori de foame, si cam atat! Pe acest fond a intors armele armata romana, la 23 August 1944. Problema este insa, ca si acum dupa 70 de ani, NATO considera armata romana ca fiind tot o armata-paria, la fel ca Germania pe vremuri si ca U.E. astazi. Dovezi? Armata Romaniei tot cu A.K.M. lupta (exceptiile in ceea ce priveste dotarea cu armament si tehnica performate, sunt ignisifiante). La fel ca si soldatii rusi. Numai ca ultimii, actioneaza conform conceptului probat in conflictele militare, conform caruia inving precis daca sunt de de minim 7 ori mai multi! Si il respecta si acum! Cetatenii romani? Dar parca nu stim! Marginalizati de diverse state europene si fara drept de de libera circulatie in S.U.A. Nu si invers!
În ceea ce privește România, ar mai fi o situație!
Dotarea tehnica este cum este! Nici cu marele standard de 24 avioane F-16, nu s-ar face nici pe departe, primavara NATO in Romania. Ar fi ca 24 de fluturasi intre 3500 de lacuste Suhoi. Dar noi avem in dotare oricum, tot sicriele zburatoare MIG 21 (cu sau fara Lancer, tot depasite moral sunt). E real ca au sosit prin Romania si vreo 6 avioane, F-16 – insa au plecat. Si or sa mai vina la intimidare si vreo 6 avioane canadiene F-18. Oricum, si insumate, toate aceste vizitatoare reprezinta doar un spectacol in stil Hollywood, intrucat ca numar si putere de foc, reprezinta in realitate un mare nimic intr-un conflict cu Rusia.
Si unde ajungem atunci? Din moment ce concluzia este ca in cazul unui conflict care are sanse maximale sa se extinda teritorial in Romania, totul se va reduce la minim 7 Serghei contra unui Ion – militar roman activ, platit de 3 ori mai prost raportat la volumul de munca decat un politist roman tot activ, dar care nu are sarcini militare. Militarul activ este insa dublat la razboi si de un Gheorghe - militar roman in rezerva. Numai ca Gheorghe – militar in rezerva, un fost ofiter sau subofiter/maistru al armatei romane, a fost un pic asasinat de statul roman, desfiintandu-i pensia militara. Fapt pt. care Gheorghe – militar roman in rezerva, luat la misto de statul roman incluzand politicienii, justitia, C.C.R. si diverse alte institutii, se va baza in sfantul razboi pt. apararea patriei, exact pe deciziile si interventia celor care i-au taiat pensia militara. Adica, Gheorghe va avea asteptarea perfect intemeiata, ca politicienii, justitiarii, C.C.R. si alte institutii ale statului care au facut misto de el, sa il apere pe el in fata Sergheilor, si nu invers! Deci, Ion cel activ va ramane singur in fata a 7 Serghei. Si asta numai daca nu cumva Ion cel activ va ajunge la concluzia omologilor sai din armata ucraineana, moldoveana, bulgara sau sarba! Sau a lui Gheorghe din rezerva, din armata romana!
Mai exact:
“Eu va apar, dar voi politicieni, justitiari, magistrati ai C.C.R., reprezentanti ai statului roman, ce ati facut pentru mine, incat sa meritati sa mor pentru voi?”

Materialul este preluat de pe blogul Ordinul Militar "R-26500 Elita" unde a apărut pe 22 aprilie 2014 sub titlul  

In cazul unui conflict armat NATO-Rusia, Romania va fi un simplu poligon experimental de trageri!

vineri, 18 aprilie 2014

O făclie de paşti pentru Ucraina


 Sfinţii care se roagă,
 ascunşi şi chinuiţi de secole
 sub pământul Ucrainei,
 sau veghează în racle din lemn, bronz, argint sau din aur,
 în celulele şi bisericile subpământene,
sau în maiestoasele şi minunatele biserici, mănăstiri şi Lavre,
nu vor permite izbucnirea unui război fratricid.
Credinţa Ortodoxă Adevărată,
care nu deosebeşte cele două teritorii
va avea un ultim cuvânt de spus.
Salvarea Ucrainei depinde de Rusia,
care trebuie să asculte de cuvântul
celui răstignit pe cruce.
Un Paşte fericit, Luminos şi Liniştit!
Pace în jurul nostru, şi mai ales, 
în sufletul fiecăruia dintre noi.
Puţină dragoste nu ne-ar strica.
HRISTOS A ÎNVIAT!













Text, foto: tROfi

miercuri, 9 aprilie 2014

tROfi, 55

Într-un studiu făcut de cercetătorii britanici şi publicat anul trecut, referitor la vârstele când oamenii sunt cei mai fericiţi, atingând cel mai înalt nivel de satisfacţie în viaţă, se arată că acestea ar fi cam la 23 şi 69 de ani.
Potrivit autorilor studiului, după vârsta de 23 de ani, nivelul de fericire cunoaşte un declin care continuă până în jurul vârstei de 50 de ani. Apoi, după 55 de ani, curba fericirii începe din nou să crească, urmând o traiectorie ascendentă, marcată de un nou vârf la vârsta de 69 de ani, şi începe din nou să scadă după împlinirea vârstei de 75 de ani.
Pentru mine, acesta este un rezultat optimist, având în vedere că astăzi am împlinit 55 de ani.
Deci, sunt îndreptăţit să cred şi să sper că de mâine, mă aşteaptă 20 de ani de fericire!


miercuri, 2 aprilie 2014

10 ani în NATO

2 aprilie 2004 - 2 aprilie 2014

10 ani în NATO
Pozele sunt făcute în dimineaţa zilei de 2 aprilie 2004,
în Poligonul Mălina,
atunci când, pentru întâia oară, drapelul României şi steagul NATO
au fost ridicate împreună.
De atunci tragem nădejde că ne rămâne speranţa.
Credinţa în schimb, ni s-a cam risipit.




Nicolae Uszkai 2 aprilie 2004: A avut loc ceremonia solemnă a arborării drapelului naţional şi a drapelului NATO în faţa sediului Palatului Parlamentului din Bucureşti, ceremonie ce s-a desfăşurat simultan cu înălţarea drapelului României la sediul NATO de la Bruxelles (ora 10:45, ora locală - ora 9:45, la Bruxelles). La 29.III.2004 România a devenit membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice (alături de alte şase state foste comuniste - Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), în cadrul unei ceremonii oficiale care a avut loc la Washington, în prezenţa preşedintelui SUA, George W. Bush, a secretarului de stat american, Colin Powell, a secretarului general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, şi a premierilor celor şapte state. Acest lucru s-a petrecut după ce decizia summit-ului de la Praga (din 21-22.XI.2002, de invitare oficială de a adera la NATO a celor şapte state) a fost ratificată de Parlamentele tuturor statelor aliate. Astfel, numărul ţărilor membre ale Alianţei (fondate în 1949) se ridica la 26.