joi, 28 ianuarie 2016

11 ani fără Alin

Au trecut 11 ani!

Sâmbătă, 30 ianuarie 2016, în ultima sâmbătă din ianuarie, ca și în ultimii 10 ani, voi fi la mormântul tău, ALIN ANDREI! 
Vor fi, cu siguranță, și ceilalți prieteni și camarazi ai tăi!

Nu scriu mai mult, pentru că ar trebui să modific unele date dintre cele scrise în urmă cu doi ani. Redau deci, integral, cele scrise atunci.
***

 Iată că au trecut deja 9 ani de la trecerea în nefiinţă a sergentului-major Andrei Alin.

Pe 25 ianuarie 2005, pe o vreme exact ca şi cea de acum, adică de astăzi, 25 ianuarie 2014, o coloană de 10 autocamioane militare transporta muniţia unităţii de tancuri din Târgovişte, care era pe punct de desfiinţare, către un depozit de muniţie situat la marginea de vest a Olteniei.
Undeva, prin centrul Olteniei, datorită condiţiilor nefavorabile, una din maşinile ce formau coloana, părăseşte drumul şi se izbeşte violent de un copac de pe marginea acestuia. Impactul a avut loc pe partea dreaptă, acolo unde era locul şefului de maşină, acesta fiind serg.maj. Andrei Alin.
Trupul acestuia a fost prins ca în capcană în cabina răsucită şi strivit de muniţia de tun (lăzi cu lovituri de 125mm) care a venit peste el.
Era singurul copil la părinţi, tatăl fiind subofiţer în rezervă.
Se căsătorise de curând iar în februarie urma să împlinească 33 de ani.
N-a apucat, pentru că a fost victima unui accident petrecut pe timpul îndeplinirii unei misiuni.
Nu a fost avansat post-mortem.
Familia răvăşită, în afara sprijinului acordat de colegii lui Alin, nu a beneficiat de niciun ajutor din partea Armatei, al cărei militar a fost.
Iată că, în România, până şi în armată, nu toţi suntem egali.
Nici măcar în moarte.

"Mi-e atat de dor de tine puiule drag,mi-e ata de dor de cuvantul :mam'....mi-e dor de toate si tot ce ai insemnat tu, Alin, pentru noi! Ce sa fac oare? Cum sa-mi ostoiesc acest dor?...Cum???" 
Acestea sunt cuvintele mamei, doamna Lili Andrei, care, în urmă cu trei săptămâni, a mai primit o lovitură: soţul dânsei, domnul Andrei Marin a plecat să se întâlnească cu Alin.
Iată ce spune acum această soţie şi mamă de militar, rămasă singură: 
"Viaţa m-a îngenunchiat din nou taindu-mi şi ultima ancoră, soţul meu... acum plutesc ca o corabie fărâ cârmaci şi fără o ţintă... Ce să fac fără voi? Cum să merg mai departe? Cum?"
Este al noulea an de când, în ultima sâmbătă din ianuarie, cei câţiva colegi ai lui Alin, care nu l-am uitat, trecem pe la mormântul lui să aprindem o lumânare. Fostul lui comandant de subunitate, actualul maior Voicu Gheorghe este sufletul şi flacăra nestinsă în jurul căreia ne adunăm.


Stimată şi îndurerată doamnă,
niciodată, noi, foştii colegi ai lui Alin nu vom putea să vă alinăm dorul.
Dar vom rămâne alături de dumneavoastră, mereu, aşa cum am fost în cei 9 ani trecuţi fără Alin!
tROfi - 25 ianuarie 2014

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Vin și eu!




Într-o postare din prima jumătate a lui ianuarie 2011, 
îi întrebam pe de-al de Băsescu, Boc și Oprea,
(cei trei care au declanșat cataclismul în Armata României):
- Unde vă este cuvântul de onoare, unde este onoarea,
unde este cinstea, unde sunt responsabilitatea, competenţa, corectitudinea, respectul?
 De la cine mai aşteptaţi spirit de sacrificiu, curaj şi dăruire?
"Servim Patria!" care din păcate este condusă de MINCINOŞI!

Mâine, duminică, 24 ianuarie 2016,
voi fi prezent și eu în Piața Victoriei din București,
ca să mă prind în Hora Unirii Rezerviștilor.
Aș vreau să-i privesc în ochi pe cei care ne-au umilit și încearcă
în continuare să-și bată joc de noi.
Nu sunt o fire războinică, dimpotrivă.
Iar ceea ce vreau și cer, nu este exagerat!
Iată câteva lucruri pe care le spun și vă rog să țineți cont de ele:


 „JUR SĂ-MI APĂR ȚARA 
CHIAR CU PREȚUL VIEȚII!” 
ACESTA MI-A FOST CEL MAI DRAG 
ȘLAGĂR AL TINEREȚII!
  
ONOARE, DEMNITATE, 
 TĂRIE DE CARACTER! 
ASTA DAU, ASTA VĂ CER!
  
ONORATĂ CLASĂ POLITICĂ,
RESPECTAREA CONSTITUȚIEI
 ȘI A LEGILOR ȚĂRII TREBUIE SĂ FIE
CEVA FIRESC, NORMAL ȘI CLAR!
NU DOAR O PROPOZIȚIE
DIN JURĂMÂNTUL MILITAR!

ARMATA ROMÂNIEI
ESTE ROMÂNIA!
UMILIND REZERVIȘTII,
UMILIȚI ARMATA ROMÂNIEI!

ÎN CEL DE-AL DOILEA
RĂZBOI MONDIAL,
ARMATA ROMÂNĂ AVEA ÎN DOTARE
CĂRUȚA CU COVILTIR!
SITUAȚIA A RĂMAS NESCHIMBATĂ.
DOAR ATELAJUL, ÎNLOCUIT CU
HAI SICTIR!
RUȘINE
 CLASEI POLITICE ROMÂNE!

NU VREM
 SĂ FIM EROI!
DAR NICI SĂ FIM LUAȚI
 DREPT BOI!

ONOARE, CINSTE,
CARACTER…
PENTRU GUVERN,
MARE MISTER!

tROfi, 23 ianuarie 2016

vineri, 15 ianuarie 2016

INVITAȚIE

Duminică, 24 Ianuarie 2016,

începând cu ora 10.00,
vă aștept în Piața Victoriei din București.
Voi fi prezent sub 4 nume conspirative:
ifim, Rezervistul, tROfi și Baghi.
Următoarele motive determină
prezența mea în acest mod și sub această formă:
ifim: așteaptă cu nerăbdare moderată reîntâlnirea
cu foștii colegi, dintre care, pe unii, nu i-a văzut de 40 de ani. În bucuria revederii, se vor întreba și vor povesti despre sănătate, familie, realizări, neîmpliniri, nemulțumiri s.a.m.d., făcând în final poze și schimbând/notând numere de telefon;
Rezervistul: este cel care reprezintă partea serioasă, oficială a întâlnirii. Va încerca să exprime și să demonstreze ce simte el când spune
PATRIE, ONOARE, DEMNITATE!
Și RESPECTUL este o trăsătură pe care o abordează sau o înfățișează mai ales prin exemplu personal.
Speră ca Respectarea Constituției și a Legilor Țării
să devină ceva clar și firesc
în acest stat românesc, 
și nu o propoziție doar,
în Jurământul Militar;
tROfi (cu RO, de la ROMÂNIA!): probabil că el va fi cel cu pozele. 
Pentru că, pe Ifim, foarte mulți colegi îl chemau/alintau cu "Trofi",
va face probabil la fel, ca el;
Baghi: va răspunde la toate problemele. Cu el se poate aborda orice.
De pildă, de ce unii iau poziția ghiocelului și cine sunt predispuși la asta, despre cea de-a paișpea pensie, sau despre prelungirea programului de somn, ori intercalarea somnului cu joaca, sau oportunitatea curelor de slăbire în post s.a.m.d.
Repet, cu el se poate discuta orice.
Orișicât de grea sau de dificilă ar fi întrebarea, el va răspunde afirmativ: Miaaouu!
Pentru că așa răspunde un motan.


sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Asta pățești dacă faci contract cu țara, pe viața ta!

Subiectul pensiilor militare continuă să bulverseze opinia publică românească. Am căutat să fiu cât mai discret și să nu intervin. Dar pentru că, în unele articole și comentarii, rezerviștii sunt batjocoriți, iar militarii activi, nu invidiați, ci acuzați pentru "soldele nesimțite", vin cu această informație-dovadă privind solda unui MAC, e drept, în 2008. Dar puneți-vă imaginația la contribuție și înmulțiți cu orice coeficient, ca s-o aflați pe cea de acum. emoticon grin 
Am onoarea să vă salut, domnule colonel! Apreciez poziția dumneavoastră:
“În nicio ţară care face parte din Alianţa Nord Atlantică nu-mi amintesc să fi văzut rezervişti în stradă, cerându-şi insistent drepturile de pensie, după cum nu ştiu să fi citit în vreo ştire, fie şi strecurată discret de agenţiile mari de presă, că lideri ai unor state din NATO vor fi pomenit, în discursurile lor, de pensile „nesimţite” ale militarilor”; “Vă mărturisesc, cu toată onestitatea, că mă tem pentru dreptul meu la pensie în viitorul apropiat”.
Colonel Florin Şperlea, redactor șef al Observatorului Militar