vineri, 25 octombrie 2013

25 Octombrie-ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI



25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua în care Armata României a fost onorată cu o sărbătoare firească şi binemeritată în calendar.
Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca ziua în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.
Cine nu a fost soldat, va înţelege mai greu ce mare povară porţi pe umeri, precum şi unicitatea şi singurătatea soldatului aflat în misiune. Astfel, Ziua Armatei a fost, este şi va fi Ziua Soldatului.

Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum merită, de întreaga ţară.

La această sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei României, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un călduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor!







Coincidenţă sau nu, faptul că 25 Octombrie este şi ziua de naştere a Majestăţii Sale Regele Mihai, cea mai importantă personalitate în viaţă din istoria României, recunoscută ca atare şi pe plan mondial, nu poate decât să onoreze Armata României!






LA MULŢI ANI ARMATEI ROMÂNIEI!

LA MULŢI ANI MAJESTATE!

VIVAT ROMÂNIA!


luni, 21 octombrie 2013

Cavaleristul dâmbovițean (2)

Motto:

Cavaleristul trebuie să fie și călăreț, și cavaler!
Eu sunt tanchist, deci nu-s nici cavalerist și nici călăreț.
Dar pentru a fi cavaler, (în sens adjectival), 
încă nu e timpul trecut.
                                         (Ifim)


Iată că revin mai devreme decât ne-am aşteptat.
Problemele care-i frământă pe rezervişti ar trebui să fie cele normale, adică, educaţia şi încântarea nepoţilor, ameliorarea sau menţinerea sănătăţii, asigurarea unui echilibru democratic pe scara blocului unde locuiesc, atitudine civică sănătoasă, împărtăşitul experienţei, realizarea unui tablou sau portret al bătrânelului înţelept şi fericit şi aşa mai departe.
O spun cu toată responsabilitatea şi liniştea mea sufletească, rezerva Armatei Române, constituie cea mai mare cantitate de inteligenţă pe centimetrul cub de plai şi dor românesc, iar dacă pune mâna pe arme, va fi adevărata forţă a României.


  Rezerviştii au intrat în toamna vieţii, dar, aceia care au făcut-o în ultimii 10-15 ani, majoritatea dintre ei, au ieşit din armată (se mai numeşte şi "sistem") cu un sentiment şi mai amar datorită năruirii tuturor speranţelor de recunoaştere a valorilor individuale, a simţului de onoare, de demnitate, a muncii, a curajului, a inteligenţei... marele curs al promovărilor urmând în continuare linia PCR, adică, pile, cunoştinţe, relaţii şi aşa mai departe. Eu personal, mai am un semn de identificare al celor nominalizaţi, adică al acelora care, indiferent de voia lor, au musca pe căciulă: trebuie să aibă mâinile mai lungi, dacă provin de la ţară, şi mai fine, dacă ştiu să semneze cecuri.


Un exemplu cât se poate de elocvent îl găsiţi aici:


M-am luat cu vorba...
Iată nişte concluzii:
- Armata Română, cea activă, are nevoie de sprijinul nostru, al rezerviştilor!
- Noi, rezerviştii, dezbinaţi prin ciudata lege din 2010, trebuie să ne reunim! Întrebare: cât de inteligent trebuie să fii ca să gândeşti o lege proastă? (Ifim)
- Armata, deşi ar trebui să constituie principala forţă a poporului şi a ţării, este pe ultimul plan în privinţa alocării de fonduri pentru înzestrare. Mare Atenţie!
- Afirmaţia că " în timpul celui de-al doilea război mondial, căruţa cu coviltir era principalul mijloc de transport al armatei române" este adevărată;
- Nu se mai văd pe stradă militari în frumoasa lor uniformă! Chiar! De ce oare? (Ifim)
- Sistemul PCR încă se menţine în armată; (Ifim)
- Militarii care intră în politică, ori se fac de râs, ori intră în puşcărie, ori mor! (Ifim) 
- Zicala "O capotă ridicată, doi bocanci şi-un cur afară = maşină militară", rămâne, din păcate, actuală! (Ifim)
Concluziile, aşa cum am amintit în episodul anterior, îmi aparţin.
Voi mai adăuga şi altele.
Dar, cel mai mult, le aştept pe cele ale dumneavoastră!

duminică, 20 octombrie 2013

Cavaleristul dâmbovițean


Motto:
       Cavaleristul trebuie să fie și călăreț, și cavaler!


Eu sunt tanchist, deci nu-s nici cavalerist și nici călăreț.
Dar pentru a fi cavaler, (în sens adjectival), încă nu e timpul trecut.
Vreau să scot în evidență activitatea rezerviștilor târgovișteni, care fac parte dintr-o filială destul de mare și importantă a ANCMRR (cu peste 1200 de membri).


Subliniez că îmi asum întreaga responsabilitate pentru ceea ce spun, iar fotografiile și videoclipurile publicate aici îmi aparțin. Precizez, de asemenea, că sunt deschis și voi încerca să răspund onest, la eventualele comentarii.


Joi, pe 17 octombrie 2013, la inițiativa comitetului director al ANCMRR filiala Dâmbovița, a avut loc o întâlnire a rezerviștilor, foști comandanți de unități, și nu numai.


Activitatea s-a înscris în agenda acțiunilor ce preced Ziua Armatei Române de la 25 octombrie, iar concluziile care s-au tras, nu sunt de natură să ne întinerească, nici măcar, să ne umple de entuziasm.




Pentru a nu face postarea prea lungă, plicticoasă și deci, lipsită de interes, voi reveni cu problemele discutate, dar și cu concluziile trase, foarte curând!


luni, 7 octombrie 2013

Fruntaşul Ion

 
Fruntaşul Ion, abia sosit acasă, în permisie, se uită absent, pe fereastră.
- Ioane, băiatul mamei, vino la masă.
Fruntaşul Ion nu răspunde.
- Hai, Ionuţ, băiatul mamei, vino, te rog, la masă.
- Nu mi-e foame! răspunde aspru fruntaşul Ion.
- Domn' fruntaş, poftiţi la masă! intervine tatăl lui Ion.
- Da, imediat!