luni, 30 noiembrie 2015

Unchiul Andrei

Unchiul Andrei era fratele cel mai mic al mamei.

Era așa de bun și de blând, încât, toată lumea îi găsea numai cusururi.
Dar Andriușa era obișnuit cu treaba asta. 
Tata nu-l lua la baltă, la scuturat vintire, pentru că, zicea el, Andrei l-ar fi încurcat și enervat, stând acolo, în cerdacul bărcii și făcând fel de fel de glume, căci la asta se pricepea, mai ceva ca Ion Creangă.
- De ce nu-l luăm și pe unchiul Andriușa cu noi, în baltă?
- Pentru că nu-i place să se trezească așa devreme și mai ales pentru că are de reparat la fronton, la gard, la barca aia veche, la cele șase ferestre și patru uși...
Uitai să vă spun că unchiul Andrei era tâmplar. Unul, extrem de priceput. Tot ce făcea era util, funcțional și durabil. Artă, cu alte cuvinte!
Cu toate acestea, unchiul Andriușa abia aștepta să venim noi din baltă, eu și cu tata. Pentru că, în arșița amiezii de vară, tata cădea frânt de oboseală, la umbră și răcoare, în camera dinspre nord, dar eu, după atâta legănare cu lotca, abia așteptam ca, împreună cu unchiul Andriușa, să evadăm pe întinderea liniștită a Dunării Vechi, în locuri numai de noi știute, unde vedeam doar apa, sălciile de pe mal și păsările cerului, unde puteam să ne scăldăm în voie, nevăzuți de nimeni și unde am auzit cele mai frumoase povești și năstrușnice întâmplări.
Astăzi, de ziua Sfântului Apostol Andrei, mi-am adus aminte că am cunoscut și eu un sfânt, pe unchiul meu, Andriușa, probabil, cel mai bun și mai blând suflet! 


duminică, 29 noiembrie 2015

tROfi

Eu doar atât pot să spun.
Dar să nu îndrăzniți să vă legați
de țărișoara mea,
pentru care am depus un jurământ.


vineri, 13 noiembrie 2015

tROfi, cu RO, de la ROMÂNIA

România este locul minunat în care m-am născut, am crescut şi trăiesc. 
Aici, pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu, am cunoscut viaţa, am avut o copilărie frumoasă, am primit o educaţie bună, am muncit, am iubit, am greşit, am luptat, am suferit şi am fost fericit.
Aici sunt toţi cei care mi-au fost, îmi sunt şi-mi vor rămâne dragi pentru totdeauna.
Nu sunt ceea ce aş fi vrut să fiu, dar iubesc oamenii din jurul meu, iubesc locurile natale, dar și pe cele în care trăiesc și muncesc, respect valorile acestei naţii şi port recunoştinţă celor care au făcut posibilă această minune, care se numeşte România.
Vreau ca această compunere a mea, ca a unui școlar de clasa a IV-a ce sunt, să nu cuprindă și pete (de ciocolată, untură sau marmeladă, așa cum ni se întâmpla, pe vremuri, nouă, copiilor, și cum se întâmplă astăzi celor maturi, care habar nu au ce-i aia marmeladă!). De aceea o închei aici. Astăzi intrăm în post, dar ne apropiem de Marea Sărbătoare Națională din 1 Decembrie!
Nu cer nimic nimănui. Doar eu îmi propun să fiu mai bun și mai creștin decât sunt. Acestea sunt vorbele unui lipovean (Ifim) care simte și trăiește românește.
La mulţi ani ROMÂNIA!


tROfi








sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Doar lumea ta

Dacă te simți lezat de vorbele mele,

să fii sănătos, mai ai timp ca să te îndrepți.
Am observat că atunci când îți vezi de treaba ta,
când ești sincer, muncitor, cinstit, onest, sârguincios, cu frica lui Dumnezeu, și așa mai departe, nu ești băgat în seamă decât atunci 
când nu ai plătit vreo factură.
Nici vecinii nu te bagă în seamă, decât la adunarea asociației, reproșându-ți lipsa de combativitate și a spiritului critic.
Încerci să-ți schimbi sau chiar să-ți modelezi comportamentul, ducându-te la restaurant. 
Stai, privești, asculți, bei de unul singur,
crezi că nu ești băgat în seamă, te simți nimeni
și concluzionezi că viața ta e de rahat.
Cineva vine la tine, îți propune ceva, tu îl asculți, îi dai o șansă și, timid, începi să dai de băut.
Dintr-o dată numărul prietenilor crește, începi să te simți important, te crezi remarcat și dai și mai mult de băut.
Notezi și dai nr. de tel, adrese, nume de prieteni etc.
Da, simți cum viața ți se schimbă.
În ziua următoare, plusezi doar ca să te faci de căcat.
Imediat devii boss.
Perseverezi în starea cea din urmă și devii leader.
De acum toate porțile ți s-au deschis și ai uitat de griji.
Ai uitat de muncă, cinste, onoare, corectitudine, familie, camaraderie, prietenie, bunătate, iubire s.a.m.d.
Acum contează doar banul, ca să le poți face cinste acelora pe care-i crezi că te consideră șeful lor.
Acum ești politician.
Habar n-ai pe ce lume te afli.
Pentru tine contează doar lumea ta.


duminică, 1 noiembrie 2015

Opriți-vă! STOP!

 Văd că după război, mulți viteji s-arată, 
mai ales dintre cei pricepuți la sfaturi.
Ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi anunțat presa pentru 
întâmplarea pe care o semnalez mai jos?!
Marți, 28.10 2015, un coleg mai tinerel intră zâmbind

la mine în birou:
- Șefu', am o surpriză pentru dumneavoastră! Şi-mi trânteşte pe birou 3 proiectile de 57mm...
Normal că m-a surprins, dar nu aşa de tare pe cât s-a așteptat.
L-am certat părintește pentru încălcarea regulilor de securitate pentru care a și semnat de luare la cunoștință și am anunțat ISU (între-timp, proiectilele găsite s-au diversificat iar numărul acestora a crescut).
Miercuri, 29.10.2015 la ora 09.15
am predat Serviciului Pirotehnic al ISU Dâmbovița,
nu mai puțin de... 9 proiectile!
Ce vreau ca să spun...
Nu mai panicați lumea! Nu mai faceți din țânțar, armăsar! Nu vă mai dați în spectacol! Nu mai căutați eroi acolo unde nu sunt! Nu plângeți atunci când nimic nu vă doare! s.a.m.d.
Îmi simt sufletul mâhnit, trist și îndurerat. Un mare regret pentru cei decedați în catastrofa de la Colectiv, un pios omagiu memoriei lor și condoleanțe familiilor și celor dragi lor, care acum duc greul. Sănătate și încurajări răniților și celorlalți suferinzi.
Opriți-vă! - pentru impostori și politicieni!