miercuri, 30 noiembrie 2016

Declarația lui tROfi

La mulți ani Români!
România este locul în care m-a născut mama,
iar primele cuvinte pe care le-am învățat de la ea sunt acestea:
Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.
Că Tu Eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată Eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlineşti!
Aici, pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu, am prins viață, am avut o copilărie frumoasă, am primit o educaţie bună, am muncit și muncesc, am iubit și iubesc, am greşit și așa mai departe.
Aici sunt toţi cei care mi-au fost, îmi sunt şi-mi vor rămâne dragi pentru totdeauna.
Nu sunt ceea ce aş fi vrut să fiu, și sunt un discipol care nu m-am ridicat la înălțimea maeștrilor mei. Dar iubesc oamenii din jurul meu, iubesc și locurile natale, dar și pe cele în care trăiesc și muncesc,
și pe cele unde mă poartă dorul și gândul, respect valorile acestei naţii şi port recunoştinţă celor care au luptat până la sacrificiu și au făcut posibilă această minune, care se numeşte România.
Nu cer nimic nimănui și în fiecare zi îmi propun și mă străduiesc să fiu mai bun și mai creștin, adică, mai român, decât sunt.
Iubesc toți oamenii, dar mai ales, pe români.
Iubesc România, Patria mea de dor.
De ziua Ta, Patria mea, ROMÂNIA,
îmi reînnoiesc jurământul:
Te apăr, chiar cu prețul vieții!
La mulţi ani ROMÂNIA!



joi, 15 septembrie 2016

Jubileu 50 de ani!

Jubileu 50 de ani!


Astăzi e 15 septembrie!
Astăzi este ziua Jubileului de 50 ani, 
de când am început prima mea zi de școală.
Este adevărat, am început-o la Mila 23, și sunt mândru de asta!
Dar am terminat-o
la Universitatea Națională de Apărare Carol I
Acum sunt colonel în rezervă. De Tancuri!
Toată viața am muncit în cele mai grele condiții!
De aproape 5 ani muncesc în mediul civil,
în condiții cel puțin la fel de grele.
Chiar în acest moment, când scriu aceste rânduri,
oamenii mei muncesc sub cuptorul electric ce produce oțel
la Târgoviște. Nici nu vă imaginați cum e!
Știu că nu trebuia să vă spun, lucrurile astea poate
nu trebuie spuse, dar vreau să pricepeți de ce
pot spune, cu modestie și seninătate: Servesc Patria!


luni, 12 septembrie 2016

Jubileu

<3 <3 JUBILEU


Era cât pe ce să uit! În urmă cu exact
50 de ani
începeam școala la Mila 23!
Doamne, cum au trecut anii! 
50 de ani?! 









miercuri, 31 august 2016

ZIUA LIMBII ROMÂNE

Data de 31 august
a fost legiferată,
în 2013, ca zi festivă 
în care se celebrează
ZIUA LIMBII ROMÂNE.

Îmi place să vorbesc frumos
și să scriu corect românește.
Respect și iubesc Limba Română,
pentru că e frumoasă
și e limba mea.
31 August 2016

tROfi

vineri, 26 august 2016

ÎNGERI, SFINȚI ȘI OAMENI

MORȚI SFINȚI ÎN TEMNIȚI ȘI PRIGOANE
MORȚI SFINȚI ÎN LUPTE ȘI FURTUNI
NOI NE-AM FĂCUT DIN VOI ICOANE
ȘI VĂ PURTĂM PE FRUNȚI CUNUNI
NU PLÂNGEM LACRIMA DE SÂNGE
CI NE MÂNDRIM CU ATÂȚI EROI
NU NEAMUL NOSTRU NU VĂ PLÂNGE
CI SE CUMINECĂ PRIN VOI





Făgăraș 26 august 2016 
Cu prietenul MIRCEA MIHAI KISS
scriitorul, poetul, luptătorul
OMUL 
care a scris ce ați citit mai sus.

luni, 1 august 2016

La mulți ani, camarazi tanchiști!

Nu a fost ceva premeditat, ci pur și simplu,
întâmplarea a făcut ca astăzi, 1 august 2016,
Ziua Tanchiștilor să mă surprindă cu levierul 
în mână, fiind astfel, probabil, singurul tanchist
care o cinstesc și o sărbătoresc în acest mod.
Din experiență vă spun că înlocuirea unui lanț
de protecție la o anvelopă industrială este la fel
de grea și anevoiasă ca schimbarea unei șenile.
Iar faptul că mă vedeți cu levierul în mână, știu că
n-o să-mi scadă nici onoarea, nici demnitatea,
nici prestigiul și nici gradul.
Poate doar burta.





vineri, 29 iulie 2016

29 iulie - Ziua Imnului Național al României

29 iulie -Ziua Imnului Naţional al României - Deşteaptă-te, române!", sărbătorită, anual, începând din 1998. La 29 iulie, în fiecare an, sărbătorim unul dintre însemnele noastre naţionale, Imnul Naţional al României. Proclamarea Zilei Imnului Naţional al României s-a făcut prin Legea nr.99 din 26 mai 1998, când s-a consfinţit faptul că ziua de 29 iulie este „Ziua Imnului Naţional al României - „Deşteaptă-te, române”, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848. Versurile imnului naţional, “Deşteaptă-te române” ne-au însoţit în cele mai importante momente ale istoriei noastre naţionale, iar destinul poporului român a fost şi este urmărit, în momentele lui măreţe, de incantaţia imnului naţional.Imnul Naţional al României - "Deşteaptă-te, române!" - îşi are originile în cântecul patriotic "Un răsunet", creat în vâltoarea Revoluţiei de la 1848, pe versurile poetului Andrei Mureşianu şi pe o veche melodie psalticâ (o veche priceasnâ bisericească ”Din sânul maicei mele”) atribuită de unii istorici cărturarului Anton Pann iar de alţii (cel mai probabil), învăţăcelului acestuia, George Ucenescu, dascăl la biserica ”Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. Poetul Mureşanu a căutat mult timp o melodie după care să compună un sonet pe care să îl cânte împreună cu amicii, cînd se adunau în grădina rudei sale, parohul Bonifatie Pitiş de la Biserica de Pe Tocile, pentru aerul curat şi cireşele de mai. La o petrecere de seară, dascălul George Ucenescu a cântat mai multe melodii, printre care şi cântecul popular „Din sânul maicii mele“, la modă în acele vremuri. La petrecere au fost invitaţi mai mulţi fruntaşi ai Revoluţiei de la 1848: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Dumitru şi Ioan Brătianu, Magheru, Bolintineanu, unii dintre ei abia întorşi de la Adunarea Naţională de la Blaj. Duminica următoare, grupul s-a strâns din nou în Grădina lui Ţimăn şi a cântat melodia adaptată de George Ucenescu, pe versurile lui Andrei Mureşanu.„Deşteaptă-te, române“ s-a bucurat de mare popularitate în rîndul revoluţionarilor, iar George Ucenescu a fost însărcinat să îi înveţe pe tineri cântecul ce avea să devină imn naţional. Cântecul a fost publicat pentru prima dată în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, în 25 iunie (7 iulie) 1848, în 800 de exemplare. Autorii au preferat să întârzie publicarea lui, aşteptând momentul în care cenzorul-şef era plecat din Braşov. Fiind entuziasmaţi de mesajul revoluţionar al melodiei, tinerii au copiat versurile şi notele muzicale în zeci de exemplare. Este de menţionat faptul că, în anul în care a fost compus imnul, Anton Pann nu se afla la Braşov. El a fost prezent la Braşov în anii 1821, 1828 şi 1850, neavând deci cum să se întîlnească cu Andrei Mureşanu în mai 1848, atunci când acesta a compus versurile. Aşadar, în creaţia artistică muzicală si literară, Imnul ocupă un loc aparte, el situându-se - alături de Tricolor - în sfera superioară a spiritualităţii poporului nostru. Întrucât poezia "Un răsunet", cu cele 11 strofe ale sale, devenise, imediat după 29 iulie 1848 (ziua când – după unii istorici—ar fi fost interpretat, în premieră în Parcul Zâvoi din Râmnicu Vâlcea), marşul revoluţionarilor ardeleni, Nicolae Bălcescu a numit acest imn o adevarată Marsilieză românească. Chiar dacă în timpul Revoluţiei şi după aceea au circulat mai multe variante ale Imnului, iar melodia, specifică muzicii bisericeşti, a fost cântată, mult timp, dupa ureche, fiind scrisă în notaţie psaltică şi deci necunoscută de cei neiniţiati şi chiar de oameni cu o anumită cultură muzicală. În timpul Războiului pentru Independenţă, la 1877, şi al celor două războaie mondiale, atât melodia, cât şi versurile Imnului "Deşteaptă-te, române!" au fost interzise public în spaţiul transilvănean. Totuşi compozitorii noştri au mediatizat cântecul sub diferite forme, ce păreau a fi neutre ca semnificatie ideologică. Astfel, Ciprian Porumbescu, în "Potpuriul naţional" pentru pian, Iacob Mureşianu, în fantezia "De-ai fi iubit o gingaşă floare" au introdus pasaje muzicale cu teme preluată din imnul respectiv. Ca alte repere istorice ale Imnului "Deşteaptă-te, române!" putem menţiona:
• În anul 1900 s-a făcut prima înregistrare pe disc, de catre solistul Alexandru Pascu, în S.U.A.
• În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti împreună cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi, a făcut la Bucuresti, prima înregistrare instrumentală.
• Tot în anul 1910, corul "Ion Vidu" din Lugoj, a înregistrat pe disc, pentru prima oară, varianta corală.
De-abia în 1919, Consiliul dirigent transilvănean, prin Tiberiu Brediceanu, l-a însărcinat pe compozitorul şi muzicologul Gheorghe Dima să definitiveze Imnul pentru două şi trei voci egale, cor mixt si bărbătesc, voce şi pian. Printr-un efort de muncă susţinută, fiindcă originalul – atribuit de unii lui Anton Pann, dispăruse, iar versurile nu îl satisfăceau, Gheorghe Dima a reuşit să creeze un aranjament muzical potrivit. Ulterior, D. G. Kiriac, Constantin Brăiloiu şi Vasile Popovici au reuşit realizarea formei definitive, ce este folosită şi azi. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste, la 30 decembrie 1947, după abdicarea regelui, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea acestuia fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Din anii ‘70, melodia a putut fi din nou cântată, dar fără versurile originale. Merită să ne aducem aminte că "Deşteaptă-te, române!"a fost cântat in timpul revoltei muncitoreşti a braşovenilor, in 15 noimebrie 1987. Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a cântat pe străzi, însoţind masele de oameni, risipind frica de moarte şi unind poporul în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor, fiind consacrat apoi în mod oficial, prin Constituţia României din anul 1991, ca Imn Naţional al României. Potrivit art. 12, alineatul 3 din Constituţie, Imnul Naţional al României este format din versurile strofelor 1, 2, 4 şi 11 ale poeziei "Un răsunet".
În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1157/21.11.2001 textul imnului este recitat şi interpretat numai în limba română. Imnul se interpretează de către cor şi fanfară în următoarele situaţii:
- cu ocazia ceremoniilor oficiale naţionale,
- cu ocazia competiţiilor sportive oficiale internaţionale,
- cu ocazia deschiderii sesiunii Parlamentului,
- la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale de stat şi particulare, la radio şi posturile de televiziune,
Totodată, la începutul manualelor şcolare (abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţile naţionale) se tipăreşte textul imnului naţional al României
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este, în acelaşi timp, social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze. Invocaţia destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul Naţional al Românei, "Deşteaptă-te, române", este cântecul ce aduce înaintaşilor înalt omagiu, este melodia ce trezeşte fiori de mândrie şi întăreşte crezul în puterea de continuă devenire a neamului românesc. Indiferent unde a fost cântat pentru întâia oară, noi, românii de pretutindeni, trebuie să-i urăm Imnului nostru să dăinuiască veşnic şi României – să devină o ţară prosperă şi respectată în întreaga lume!


luni, 25 iulie 2016

Cum să-mi fie dor de tine

Cum să-mi fie dor de tine

Ţi-am văzut lacrimile când ne-ai ciuruit.
Aici sunt banii dumneavoastră!
ne-ai spus și ne-ai mințit.
Să trăiți bine! ne-ai urat.
Iar cu acest slogan
ai ajuns președintele nostru de stat.
Ne-ai urât şi ne-ai învrăjbit,
că nici acum nu ne-am dumirit.
Cartea Recordurilor de-ar avea
o rubrică pentru suspendați președinți
n-ai fi de acord și ai scrâșni din dinți.
Acum, pe bune, de ce nu ne lași?
De ce reaprinzi lumânarea
patrioților falși?
Nu-mi mai ești Comandant Suprem,
asta nu mai poți să negi.
Cum să-mi mai fie dor de tine,
dacă nu pleci?




duminică, 26 iunie 2016

ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL

26 Iunie 2016

ZIUA DRAPELULUI ROMÂNIEI
Îl salut cu Onoare
și-mi reînnoiesc jurământul
c-O să-L apăr,
chiar cu prețul vieții!
Col.(r) Trofimov Ifim



vineri, 24 iunie 2016

BREXIT

Nu mă bucur că GB a ieșit din UE.

Dacă nu i-aș fi avut pe copii (Alexandru și nora Ana-maria) plecați acolo de ceva ani, pentru o viață mai bună, nici că m-ar fi interesat. 
Dar deja „alea iacta est”, vorba de acum 2060 de ani a Cezarului.
Ca să dreg busuiocul și să demonstrez că niciodată dracul nu-i așa de negru pe cât ni-l înfățișează prietenii lui, voi repovesti aici întâmplarea pe care am trăit-o toamna trecută.
Am fost în vizită la copiii noștri care s-au făcut luntre și punte ca să ne ducă în cele mai frumoase și interesante locuri din Windsor și de pe o rază de vreo 200 de mile.
Am fost, am văzut, am cumpărat și câteva suveniruri, dintre care, cel mai important, cel de la Stonehenge ne-a fost confiscat la plecarea din Luton Airport.
Li s-a părut că eu, Trofimov Ifim, cel care mă declar тише воды, ниже травы, adică, mai liniştit ca apa și mai mic, ca iarba,
am față de terorist, m-au citit după nume, și dacă nu m-au controlat... M-au dezbrăcat, m-au descălțat și m-au pus să merg lipa-lipa în picioarele goale, m-au pipăit, m-au trecut prin niște aparate, care toate țiuiau. Degeaba le explicam românește că am două proteze totale coxofemurale, care vor țiui în orice condiții.
Vorbeam cu gorile. Am parcurs toate procedurile.
Cea mai zeloasă, a fost o namilă de bărbat-urangutan, tatuat pe față și pe părțile vizibile de pe corp, cu belciug în nas și cercei la urechi.
În anul precedent (2014), am mai plecat în/din Cairo și Istanbul.
Am fost supus controlului la aeroport, dar le spuneam că am proteze și totul era OK.
Într-un final, am prins avionul, dar n-am auzit sau observat măcar ceva care să semene a scuză sau remușcare de la acei oameni față de care, înfățișarea mea, le amintea de celebrul lor personaj James Bond. 

Coroborând și faptul că în Londra am văzut zeci de mirese cu barbă și mustăți, și miri, desigur, cu rochiță și buze rujate, concluzionez că am fost în „cea mai civilizată țară din lume”.
Așadar, cu toată părerea mea de rău,
SĂ NU VĂ PARĂ RĂU 
de BREXIT!
AUT!


miercuri, 11 mai 2016

ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE! (1)

ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE! (1)
Din fericire, chiar dacă întâmplător, răscolind printre amintiri, am dat peste un CD cu foarte multe poze de la ceremonialul militar pe care l-am organizat pe 8 aprilie 2005, legat de desfiinţarea Batalionului 1 Tancuri ,,VLAD ŢEPEŞ” şi de momentul ce a marcat despărţirea unităţii de drapelul de luptă.
Pozele nu au mai fost văzute și merită să vă prezint câteva, lucru pe care-l voi face poate în două-trei serii.
Din păcate, mulți nu mai sunt printre cei vii, deși au trecut doar 11 ani, o lună și trei zile.
ONOARE ȘI PATRIE! LOIALITATE ȘI CREDINȚĂ! DEMNITATE!








sâmbătă, 16 aprilie 2016

Jubileu

Pe 14 aprilie 1961 la Târgoviște s-a înființat
Regimentul 1 Tancuri "Vlad Țepeș"!
Joi, 14 aprilie 2016, s-au sărbătorit 55 de ani de la înființarea unității de tancuri la Târgoviște! 
De fapt, a fost jubileu, pentru că vreo cinci ani, din motive obscure și de neînțeles, unitatea n-a existat.
Pentru că în perioada 1 august 2001-30 aprilie 2005 am fost comandantul Batalionului 1 Tancuri "VLAD ȚEPEȘ", am avut onoarea să le urez tanchiștilor izbânzi și ani mulți fericiți!







marți, 8 martie 2016

De 8 Martie

Femeie,
doamnă sau domnișoară...
mamă, soție, bunică, soră, iubită,
prietenă, colegă, mătușă, verișoară,
nepoată, nașă, fină sau vecină...
Astăzi, de ziua ta,
îți dăruiesc recunoștința, respectul,
prețuirea, admirația și toată
dragostea mea!
LA MULȚI ANI!
tROfi, 8 martie 2016


joi, 11 februarie 2016

Rugăciunea de dimineață a ultimilor Stareți de la Optina

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.
Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.
În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc.
Amin.


joi, 28 ianuarie 2016

11 ani fără Alin

Au trecut 11 ani!

Sâmbătă, 30 ianuarie 2016, în ultima sâmbătă din ianuarie, ca și în ultimii 10 ani, voi fi la mormântul tău, ALIN ANDREI! 
Vor fi, cu siguranță, și ceilalți prieteni și camarazi ai tăi!

Nu scriu mai mult, pentru că ar trebui să modific unele date dintre cele scrise în urmă cu doi ani. Redau deci, integral, cele scrise atunci.
***

 Iată că au trecut deja 9 ani de la trecerea în nefiinţă a sergentului-major Andrei Alin.

Pe 25 ianuarie 2005, pe o vreme exact ca şi cea de acum, adică de astăzi, 25 ianuarie 2014, o coloană de 10 autocamioane militare transporta muniţia unităţii de tancuri din Târgovişte, care era pe punct de desfiinţare, către un depozit de muniţie situat la marginea de vest a Olteniei.
Undeva, prin centrul Olteniei, datorită condiţiilor nefavorabile, una din maşinile ce formau coloana, părăseşte drumul şi se izbeşte violent de un copac de pe marginea acestuia. Impactul a avut loc pe partea dreaptă, acolo unde era locul şefului de maşină, acesta fiind serg.maj. Andrei Alin.
Trupul acestuia a fost prins ca în capcană în cabina răsucită şi strivit de muniţia de tun (lăzi cu lovituri de 125mm) care a venit peste el.
Era singurul copil la părinţi, tatăl fiind subofiţer în rezervă.
Se căsătorise de curând iar în februarie urma să împlinească 33 de ani.
N-a apucat, pentru că a fost victima unui accident petrecut pe timpul îndeplinirii unei misiuni.
Nu a fost avansat post-mortem.
Familia răvăşită, în afara sprijinului acordat de colegii lui Alin, nu a beneficiat de niciun ajutor din partea Armatei, al cărei militar a fost.
Iată că, în România, până şi în armată, nu toţi suntem egali.
Nici măcar în moarte.

"Mi-e atat de dor de tine puiule drag,mi-e ata de dor de cuvantul :mam'....mi-e dor de toate si tot ce ai insemnat tu, Alin, pentru noi! Ce sa fac oare? Cum sa-mi ostoiesc acest dor?...Cum???" 
Acestea sunt cuvintele mamei, doamna Lili Andrei, care, în urmă cu trei săptămâni, a mai primit o lovitură: soţul dânsei, domnul Andrei Marin a plecat să se întâlnească cu Alin.
Iată ce spune acum această soţie şi mamă de militar, rămasă singură: 
"Viaţa m-a îngenunchiat din nou taindu-mi şi ultima ancoră, soţul meu... acum plutesc ca o corabie fărâ cârmaci şi fără o ţintă... Ce să fac fără voi? Cum să merg mai departe? Cum?"
Este al noulea an de când, în ultima sâmbătă din ianuarie, cei câţiva colegi ai lui Alin, care nu l-am uitat, trecem pe la mormântul lui să aprindem o lumânare. Fostul lui comandant de subunitate, actualul maior Voicu Gheorghe este sufletul şi flacăra nestinsă în jurul căreia ne adunăm.


Stimată şi îndurerată doamnă,
niciodată, noi, foştii colegi ai lui Alin nu vom putea să vă alinăm dorul.
Dar vom rămâne alături de dumneavoastră, mereu, aşa cum am fost în cei 9 ani trecuţi fără Alin!
tROfi - 25 ianuarie 2014

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Vin și eu!




Într-o postare din prima jumătate a lui ianuarie 2011, 
îi întrebam pe de-al de Băsescu, Boc și Oprea,
(cei trei care au declanșat cataclismul în Armata României):
- Unde vă este cuvântul de onoare, unde este onoarea,
unde este cinstea, unde sunt responsabilitatea, competenţa, corectitudinea, respectul?
 De la cine mai aşteptaţi spirit de sacrificiu, curaj şi dăruire?
"Servim Patria!" care din păcate este condusă de MINCINOŞI!

Mâine, duminică, 24 ianuarie 2016,
voi fi prezent și eu în Piața Victoriei din București,
ca să mă prind în Hora Unirii Rezerviștilor.
Aș vreau să-i privesc în ochi pe cei care ne-au umilit și încearcă
în continuare să-și bată joc de noi.
Nu sunt o fire războinică, dimpotrivă.
Iar ceea ce vreau și cer, nu este exagerat!
Iată câteva lucruri pe care le spun și vă rog să țineți cont de ele:


 „JUR SĂ-MI APĂR ȚARA 
CHIAR CU PREȚUL VIEȚII!” 
ACESTA MI-A FOST CEL MAI DRAG 
ȘLAGĂR AL TINEREȚII!
  
ONOARE, DEMNITATE, 
 TĂRIE DE CARACTER! 
ASTA DAU, ASTA VĂ CER!
  
ONORATĂ CLASĂ POLITICĂ,
RESPECTAREA CONSTITUȚIEI
 ȘI A LEGILOR ȚĂRII TREBUIE SĂ FIE
CEVA FIRESC, NORMAL ȘI CLAR!
NU DOAR O PROPOZIȚIE
DIN JURĂMÂNTUL MILITAR!

ARMATA ROMÂNIEI
ESTE ROMÂNIA!
UMILIND REZERVIȘTII,
UMILIȚI ARMATA ROMÂNIEI!

ÎN CEL DE-AL DOILEA
RĂZBOI MONDIAL,
ARMATA ROMÂNĂ AVEA ÎN DOTARE
CĂRUȚA CU COVILTIR!
SITUAȚIA A RĂMAS NESCHIMBATĂ.
DOAR ATELAJUL, ÎNLOCUIT CU
HAI SICTIR!
RUȘINE
 CLASEI POLITICE ROMÂNE!

NU VREM
 SĂ FIM EROI!
DAR NICI SĂ FIM LUAȚI
 DREPT BOI!

ONOARE, CINSTE,
CARACTER…
PENTRU GUVERN,
MARE MISTER!

tROfi, 23 ianuarie 2016