Atunci când se executau trageri sau aplicaţii cu acest tanc, noi, "ceilalţi", tanchişti, infanterişti sau artilerişti, nu aveam acces în poligon, fiind traşi "pe dreapta" şi nevoiţi să aşteptăm până la plecarea acestora.
Mi-aduc aminte că odată, după ce am debarcat tancurile la Baia, (mă refer la perioada când eram la Medgidia şi aveam TR-77-580), în drum spre Poligonul Babadag, am fost dirijaţi într-o poiană departe de marginea pădurii şi am aşteptat acolo cam o jumătate de zi, fără să ni se explice motivul.
Să compari un tanc cu o bijuterie sau să-l numeşti aşa pare neverosimil, sau este deja o exagerare, însă tanchiştii care au lucrat şi s-au instruit cu/pe acest tip de tanc, aşa îi spuneau: o bijuterie de tanc.
Iar comparându-l cu un TR-77, TR-85 sau chiar şi cu T-55, oricât de subiectiv ai fi, ţinând partea tancurilor menţionate, nu ai cum să nu recunoşti superioritatea netă a lui T-72, datorită caracteristicilor sale tehnico-tactice: putere de foc sporită (tun de 125 mm, cu ţeavă lisă), 3 membri în echipaj (încărcare automată), putere specifică şi mobilitate mult mai mare, siluetă şi presiune specifică mai mică, aparatură de ochire şi observare, de vedere pe timp de noapte, de legătură radio şi alte instalaţii speciale net superioare (la acea vreme!) etc.
Aşadar, până în decembrie 1989, existenţa celor 30 de buc. T-72 a fost cât se poate de discretă, ele neapărând prin reviste, ziare sau la tv, cel puţin eu nu am ştiinţă de vreo poză, emisiune sau reportaj unde să fi fost tratat acest subiect. Aşa se face că la revoluţie, când au intrat în Bucureşti, aceste tancuri au fost considerate "tancuri inamice", deschizându-se foc asupra lor, cu TR-85, de către tanchiştii bucureşteni.
Chiar dacă un T 72 a fost lovit (de câteva ori!) în placa din spate a cutiei blindate, marele noroc (nici nu ştiu cum să numesc această întâmplare) a fost că T 72-urile nu au ripostat.
Închipuiţi-vă ce s-ar fi petrecut dacă Batalionul de T-72 dâmboviţean, care în acele zile de decembrie, dar fierbinţi, a parcurs drumul Târgovişte-Bucureşti de două ori, ar fi ripostat, deschizând focul cu tunul de 125 asupra celorlalte tancuri.
Încă o dată o spun, şi o fac cu toată seriozitatea şi responsabilitatea:
Norocul nostru, al tanchiştilor, în special, şi al românilor, aşa, în general, este că nu toţi suntem tâmpiţi!
Iar ca şi corolar la această afirmaţie, ghinionul nostru însă este că mulţi sunt! (Va urma)
 |
| Cel mai bun echipaj pe care l-am avut, cu Plt. ROMAŞCU CATALIN, CEL MAI BUN COMANDANT de tanc şi de pluton |
Să compari un tanc cu o bijuterie sau să-l numeşti aşa pare neverosimil, sau este deja o exagerare, însă tanchiştii care au lucrat şi s-au instruit cu/pe acest tip de tanc, aşa îi spuneau: o bijuterie de tanc.
Iar comparându-l cu un TR-77, TR-85 sau chiar şi cu T-55, oricât de subiectiv ai fi, ţinând partea tancurilor menţionate, nu ai cum să nu recunoşti superioritatea netă a lui T-72, datorită caracteristicilor sale tehnico-tactice: putere de foc sporită (tun de 125 mm, cu ţeavă lisă), 3 membri în echipaj (încărcare automată), putere specifică şi mobilitate mult mai mare, siluetă şi presiune specifică mai mică, aparatură de ochire şi observare, de vedere pe timp de noapte, de legătură radio şi alte instalaţii speciale net superioare (la acea vreme!) etc.
Aşadar, până în decembrie 1989, existenţa celor 30 de buc. T-72 a fost cât se poate de discretă, ele neapărând prin reviste, ziare sau la tv, cel puţin eu nu am ştiinţă de vreo poză, emisiune sau reportaj unde să fi fost tratat acest subiect. Aşa se face că la revoluţie, când au intrat în Bucureşti, aceste tancuri au fost considerate "tancuri inamice", deschizându-se foc asupra lor, cu TR-85, de către tanchiştii bucureşteni.
Chiar dacă un T 72 a fost lovit (de câteva ori!) în placa din spate a cutiei blindate, marele noroc (nici nu ştiu cum să numesc această întâmplare) a fost că T 72-urile nu au ripostat.
Închipuiţi-vă ce s-ar fi petrecut dacă Batalionul de T-72 dâmboviţean, care în acele zile de decembrie, dar fierbinţi, a parcurs drumul Târgovişte-Bucureşti de două ori, ar fi ripostat, deschizând focul cu tunul de 125 asupra celorlalte tancuri.
Încă o dată o spun, şi o fac cu toată seriozitatea şi responsabilitatea:
Norocul nostru, al tanchiştilor, în special, şi al românilor, aşa, în general, este că nu toţi suntem tâmpiţi!
Iar ca şi corolar la această afirmaţie, ghinionul nostru însă este că mulţi sunt! (Va urma)
GeorgeGMT
RăspundețiȘtergereT 72-urile romanesti erau "M"?! De ce au fost retrase, pt ca piese de schimb se gasesc din mai multe surse, inclusiv prin cumpararea unor tancuri pt canibalizare?!
De ce au fost retrase, nu ştiu, probabil pentru că este valabil corolarul la precizarea mea de la sfârşitul articolului de mai sus, potrivit căruia, mulţi dintre noi sunt tâmpiţi! :)
RăspundețiȘtergereDespre cum au fost retrase, în ce stare erau, existenţa pieselor de schimb, a muniţiei, etc., voi vorbi în episodul următor. Îţi voi răspunde şi la e-mailul pe care l-am deschis abia după ce am postat acest articol. Toate cele bune!
sunt uimit cat de mult ne laudam cu fiarele vechi din dotarea noastra ! A fost bun candva si acest tanc dar trebuie sa privim spre viitor, trebuie sa ne uitam si la tehnologie si la consum, la precizia cu care trage! Poti avea tun si de 1000 de mm daca iti trage la 20 km si la 100 de metri de tinta, e degeaba ! Mai bine unu de 100 mm care la 20 km are precizie de 1 metru, care consuma poate jumatate si care are ochire prin satelit ! Sa aruncam o privire la Abrams M1A2, 24,5 CP/t ,1 x tun de 120 mm M256 lis,2 × mitralieră M240 7.62 mm(una coaxială, cealaltă pivotantă) !!! PROBABIL si t-72 are aceleasi specificatii sau putin mai bune ..... insa munca factorului uman este decisiva ! Abrams M1A2 ochire prin satelit....coordonatele se introduc "digital" mult mai rapid si eficient fata de t-72, turela este manevrata digital ..... si multe avantaje tehnologice pe care romanii nu o sa le inteleaga decat cand o sa folosim asa ceva . La noi inca se foloseste pixul, hartia si plicul pentru a trimite un mesaj ... de ce? pentru ca nu suntem deschisi sa invatam sa folosim un calculator , sau servicii securizate de trimitere a mesajelor ! revenim.... totusi decisiv este faptul ca un t-72 oricat de bine inarmat este nu o sa iti bage niciodata "pe geamul" de la casa un proiectil de la 20-25 km departare ! Sa auzim numai de bine si nu va suparati .... este doar parerea mea care sunt "pro" tehnologie !
RăspundețiȘtergereMesaj bine primit!
ȘtergereCred, şi sper, că toţi cei care
trec pe aici,
pe la mine,
gândesc ca tine!
Să auzim numai de bine!
20-25 km distanta xD, la distanta aia poti visa orice obuza de 120mm sau 125mm tehnologica sa aterizeze langa obiectiv .. sa nu vorbim daca loveste ca nu prea este cazul (doar daca obiectivul este de dimensiunea unui bloc).. M1A1 si T-72M s-au intalnit deja pe front in primul razboi din Golf (Iraq-Kuwait) unde americani scoteau t-72 si t-55 mai mult cu elicoptere si A-10, vorbind de avantaje ''digitale''... cu 1-2 rachete RPG-7 (sa nu mai vorbim de RPG-29) referitor la vechiturile astea sovietice pe care unele le avem si noi, poti scoate din actiune, ba chiar distruge un tanc... cel mai modern si mai eficient cu tot felul de sisteme de aparare si care costa cateva milioane. Tehnologia nu te ajuta la prea mult daca ai un adversar mai capabil, dar cu armament inferior, stai tu linistit. Ca exemplu ma refer la Talebani in Afghanistan vs USA....
Ștergere