joi, 28 februarie 2013

Ciorba de oase

      
Atmosfera era tensionată, unitatea fiind în așteptarea comisiei de la eșalonul superior.  În afara santinelelor, nu vedeai niciun militar izolat sau umblând brambura. Subunităţile erau încolonate şi aliniate în faţa sălii de mese, iar militarii, unul câte unul, începuseră să intre la masă.
Conform programului,  de la ora 14.30 era masa de prânz.
Ca OSU nou care abia am luat serviciul în primire, aşteptam sosirea comisiei de la eşalonul superior. Pentru că mi s-a ordonat s-o aştept urgent, fără să mi se precizeze nici timpul şi nici locul, am început să merg cu paşi măsuraţi, între capătul aleii principale, a celei din mijloc şi a intrării în cantină, cele trei puncte terminus ale drumurilor din unitate.
La un moment dat, la capătul aleii ce dădea spre cantină, apare un ARO care se opri la câţiva paşi de mine. 
N-am apucat să-mi iau ţinuta regulamentară pentru raport, căci,  prin geamul deschis auzii o voce fermă şi hotărâtă:
- Căpitane, unde e comandantul?
- În sala de şedinţe, să trăiţi! Aşteaptă comisia...
- Bine. Ştiu unde este. 
Giulan, coboară aici! Începem inspecţia cu sala de mese! Căpitane, nu te formaliza, îl cunosc pe comandant, dumneata însoţeşte-l pe maiorul Giulan.
- Am înţeles, să trăiţi!
Auzisem de maiorul Giulan: i se spunea UFO. Din păcate, nu mă interesasem de ce i se spunea aşa.
Dintr-o dată, iată-mă faţă-n faţă cu UFO! Întâlnire de gradul III pe nepusă masă!
- De ce trupele stau şi nu fac nimic?
- Care trupe? Sunt militarii întorşi de la instrucţie şi aşteaptă intrarea la masă...
- Lipsă de respect! Nimeni nu s-a întors şi n-a strigat "Atenţiune"! Scaunul ăsta de ce n-are spătar?
- E taburet...
- De ce e mizerie, de ce miroase urât, a ce miroase?
- A mâncare!?
- Da?! Ce mâncare aveţi astăzi?
- Ciorbă de oase, pilaf de orez...
- Încetează! Voi! - şi se adresă celor patru camarazi de la prima masă ocupată complet. Mâncaţi ciorbă? - ?! Bieţilor soldaţi le rămăseseră lingurile în aer.
- Ciorbă de oase?!
- Da, să trăiţi!
- Ia să văd eu dacă aveţi oase în farfurie... Căpitane, ăsta de ce n-are?! Unde-s oasele?!...

2 comentarii:

Oricine poate comenta.
Reamintesc totuşi ce a spus Socrate: Vorbeşte ca să te cunosc.