Cavaleristul dâmbovițean (2)

Motto:

Cavaleristul trebuie să fie și călăreț, și cavaler!

Eu sunt tanchist, deci nu-s nici cavalerist și nici călăreț.

Dar pentru a fi cavaler, (în sens adjectival), 

încă nu e timpul trecut.

                                         (Ifim)

Iată că revin mai devreme decât ne-am aşteptat.
Problemele care-i frământă pe rezervişti ar trebui să fie cele normale, adică, educaţia şi încântarea nepoţilor, ameliorarea sau menţinerea sănătăţii, asigurarea unui echilibru democratic pe scara blocului unde locuiesc, atitudine civică sănătoasă, împărtăşitul experienţei, realizarea unui tablou sau portret al bătrânelului înţelept şi fericit şi aşa mai departe.
O spun cu toată responsabilitatea şi liniştea mea sufletească, rezerva Armatei Române, constituie cea mai mare cantitate de inteligenţă pe centimetrul cub de plai şi dor românesc, iar dacă pune mâna pe arme, va fi adevărata forţă a României.

  Rezerviştii au intrat în toamna vieţii, dar, aceia care au făcut-o în ultimii 10-15 ani, majoritatea dintre ei, au ieşit din armată (se mai numeşte şi "sistem") cu un sentiment şi mai amar datorită năruirii tuturor speranţelor de recunoaştere a valorilor individuale, a simţului de onoare, de demnitate, a muncii, a curajului, a inteligenţei... marele curs al promovărilor urmând în continuare linia PCR, adică, pile, cunoştinţe, relaţii şi aşa mai departe. Eu personal, mai am un semn de identificare al celor nominalizaţi, adică al acelora care, indiferent de voia lor, au musca pe căciulă: trebuie să aibă mâinile mai lungi, dacă provin de la ţară, şi mai fine, dacă ştiu să semneze cecuri.

Un exemplu cât se poate de elocvent îl găsiţi aici:

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/10/19/iesirea-din-transee-5461

M-am luat cu vorba...

Iată nişte concluzii:

- Armata Română, cea activă, are nevoie de sprijinul nostru, al rezerviştilor!

- Noi, rezerviştii, dezbinaţi prin ciudata lege din 2010, trebuie să ne reunim! Întrebare: cât de inteligent trebuie să fii ca să gândeşti o lege proastă? (Ifim)

- Armata, deşi ar trebui să constituie principala forţă a poporului şi a ţării, este pe ultimul plan în privinţa alocării de fonduri pentru înzestrare. Mare Atenţie!

- Afirmaţia că " în timpul celui de-al doilea război mondial, căruţa cu coviltir era principalul mijloc de transport al armatei române" este adevărată;

- Nu se mai văd pe stradă militari în frumoasa lor uniformă! Chiar! De ce oare? (Ifim)

- Sistemul PCR încă se menţine în armată; (Ifim)

- Militarii care intră în politică, ori se fac de râs, ori intră în puşcărie, ori mor! (Ifim) 

- Zicala "O capotă ridicată, doi bocanci şi-un cur afară = maşină militară", rămâne, din păcate, actuală! (Ifim)

Concluziile, aşa cum am amintit în episodul anterior, îmi aparţin.

Voi mai adăuga şi altele.

Dar, cel mai mult, le aştept pe cele ale dumneavoastră!