Noi doi

Noi doi 

Noi doi ne potrivim perfect

Cum liniile schiţei în proiect

Petalele aceleeaşi culori

Coroană tandră-n juru'-acestei flori

Sărutul cel dintâi, înfiorat,

ori l-am gustat, ori nu l-om fi gustat...

Cum luna-n cerul nopţii-nmiresmate

Când şi salcâmii-s beţi şi au păcate

Cum floarea cea albastră-n păr ca spicul

Ca umbra tăinuită ce-ţi vălureşte chipul...

Suntem capetele unui nărăvaş zmeu

unul e bun, surâde, altul e nemilos şi rău

nisipul fin din mare spălat de-un ultim val

boabele dintr-un ciorchine de strugure

şi peştii dintr-o apă mai tulbure

necunoscutele din aceeaşi problemă

şi toţi cei urmăriţi de o veche dilemă

dulceaţă pe felia unsă cu unt

victimele unui război care n-a început

inima şi lăcaşul ei fermecat

bărbatul care n-a iubit şi nu-i încă bărbat

zâmbetul inocent pe chipul unui copil

risipirea de floare şi cântec dintr-un april

lutul prefăcut în amforă de-o mână dibace

tristeţea şi durerea pe-un chip care tace

vorbire-n tăcere şi-n necunoscut

şi buzele noastre într-un ultim sărut.

Suntem pasărea pe care-am ucis-o cu praştia

fără să ştim, fără să ştie,

şi sentimentul stăruitor că,

suflând cu iubire deasupra ei

o să-nvie.