Prima varianta (TR-77), a fost realizată la nivel de model experimental, un prototip şi o serie iniţială de 10 produse. Acest tip de produs, dorit a se realiza în concepţie pur autohtonă, dar şi cu colaborări externe, cu predilecţie vest-europene (germane) a constituit o primă etapă în istoria fabricaţiei tancului românesc. Deşi proiectat în ideea unei carcase mai mari, pentru a putea fi echipat cu un agregat energetic performant la acea dată (agregatul energetic al tancului LEOPARD 1). În cele din urmă a fost finalizat, din considerente legate de termenele de finalizare, într-o variantă de echipare cu motor V2 de pe produsul T 55, asimilat în România. Ulterior producţia a fost continuată cu produsul TR-580 (versiunea românească a tancului sovietic T-55).
Primul model experimental al tancului românesc a fost realizat la "Baza centrală de reparaţie tehnică de luptă "Mizil" (denumirea de atunci a Uzinei Mecanice Mizil) în anul 1974, de către Uzina Mecanică Mârşa. Astfel s-a reuşit să se realizeze seria zero de trei tancuri româneşti la jumătatea anului 1976. În luna octombrie 1976 primul produs pleacă în probe, probe ce durează circa 6 luni.
Apoi, către sfârşitul primăverii anului 1977, întreaga producţie s-a transferat la Uzina Mecanică Mârşa, unde în noua fabrică de produse speciale, urma să se realizeze întreaga producţie de tancuri a României. La nivelul anilor 1973 – 1975, investiţiile făcute la Mârşa au fost de peste trei miliarde de lei (adică peste 100 de milioane de dolari) ce reprezintă aproape 80% din întreaga investiţie programată.
În primăvara anului 1978 din raţiuni politice, întreaga pregătire de fabricaţie şi toţi specialiştii, bună parte din ei formaţi la Mizil, au fost transferaţi la Uzinele 23 August din Bucureşti, unde s-a înfiinţat o fabrică nouă.
Fabrica de Tancuri a fost înfiinţată în anul 1978 în baza Decretului nr.514/17.12.1978 – sub denumirea de Fabrica De Maşini Grele Speciale (F.M.G.S.) în cadrul Întreprinderii 23 August Bucureşti.
Până în luna august a aceluiaşi an au mai fost realizate încă 11 produse care, împreună cu primul , au participat – înainte de a fi repartizate unităţilor militare beneficiare – la parada militară organizată în Bucureşti cu ocazia zilei de 23 August, pe atunci Ziua Naţională a României.
Probele de încercări pe pistă au fost executate la aceeaşi uzină iar probele de verificare a aparatelor de tragere de pe tanc s-au realizat în poligoanele specializate ale armatei. Până în luna octombrie 1979 FMGS, în hala–depozit din incinta Uzinelor 23 August, mai realizează încă 11 tancuri.
În paralel s-a derulat investiţia pentru Fabrica de Maşini Grele Speciale, în vecinătatea Uzinelor 23 August Bucureşti, prin dezafectarea spaţiului ocupat în acel moment de un depozit de combustibil solid pentru populaţie, precum şi în localitatea Mihai Bravu din judeţul Giurgiu, unde a început construirea pistei şi a poligonului de rulaj şi încercări, bazinul cu apă pentru verificarea etanşeităţii, hala de retuşuri şi finisări, etc. Această investiţie se finalizează la sfârşitul anului 1979.
Începând cu luna februarie 1980, FMGS îşi desfăşoară activitatea în noua investiţie, dar lucrările de realizare a investiţiei din localitatea Mihai Bravu, întârziind mai bine de un an. Din acest motiv, încercările pe pistă şi în poligon a celor 25 tancuri produse în 1980 s-au efectuat tot la Uzina Mecanică Mizil şi la Jegălia, judeţul Călăraşi. Investiţia de la Mihai Bravu a fost finalizată în semestrul II -1981.
Capacitatea proiectată a investiţiei era de 210 tancuri şi 100 seturi piese de schimb pe an.
Prin Decretul 474/26.12.1983, s-au dispus măsuri tehnico-organizatorice de creştere a capacităţii de producţie de la 210 tancuri pe an la 500 tancuri şi au fost aprobate structurile necesare funcţionării fabricii în condiţii de autonomie, având posibilitatea deschiderii unui subcont în bancă.
În acest scop, suprafeţele de lucru cresc spectaculos printr-un amplu program de investiţii. Noile capacităţi fac posibilă organizarea procesului de producţie a tancului TR – 85, care să realizeze calitatea prescrisă şi – în acelaşi timp – numărul de bucăţi necesar.
Cu toate acestea, fabrica a funcţionat în continuare ca fabrică dependentă (a 5-a fabrica) în cadrul Întreprinderi 23 August.
În anul 1990 prin H.G. nr.1329/21.12 1990 s-a dispus că începând cu data de 01.01.1991, Fabrica de tancuri să treacă din organica întreprinderii 23 August Bucureşti (devenită S.C. FAUR S.A.) în organica Grupului Industrial al Armatei – Regie autonomă, sub denumirea de Uzina Mecanică Bucureşti, având statut de unitate militară, cu organizarea şi dotarea actuală. În acest fel, cu capacităţile finalizate nu se puteau asigura obiectivele planificate de realizare a 500 tancuri pe an, ci numai de 210 tancuri, capacitate ajunsă la maturitate în anul 1983.
Producţia de serie
Pentru a se putea trece la producţia de serie era necesar ca industria orizontală, cu cele peste 141 de întreprinderi colaboratoare, să asimileze materii prime şi materialele cu caracteristici speciale, nenumăratele piese şi subansambluri de complexitate deosebită din componenţa tancului şi să furnizeze agregate, instalaţii speciale, sisteme complexe pentru care s-au realizat în unităţile respective fabrici, secţii de producţie specială, linii specializate etc.
Producţia de serie pentru tancul mijlociu TR-77-580 se desfăşoară în perioada 1979-1985, în care au fost fabricate 405 tancuri.
Tancul TR-580
Principalele caracteristici tehnico-tactice ale produsului TR 580 sunt:
• Produs – 1979 – 1985
• Greutate – 42 + 3% t
• Echipaj – 4 militari
Armament:
• Tun
– Tipul tunului – cu ţeavă ghintuită
– Calibru – 100 mm
– Cadenţa de tragere – 6 lovituri/minut
• Mitraliera jumelată – 1 x 7,62 mm
• Mitraliera A.A. – 1 x 12,7 mm
• Motor
- V2 55 diesel, 12 cilindri, 4 timpi, supraalimentat ;
– Puterea motorului – 580 CP
– Cutia de viteze – mecanică
– Puterea specifică – 13,8 CP/t
– Presiunea pe sol – 0,895 daN/cm2
– Viteza maximă – 50 km/oră
– Autonomie – 380 km
• Unitatea de foc: 50 lovituri 100 mm, 3 500 cartuşe 7,62 mm, 500 cartuşe 12,7 mm
• Sistem de ochire – acţionare electrică în plan orizontal, acţionare hidraulică în plan vertical, fără SCF
• Distanţa măsurată – 200 … 5 000 m
• Distanţa loviturii directe cu APFSD – 4 000 m
• Protecţia prin blindaj :
– Turela – 320 + 20 mm cu blindaj suplimentar
– Şasiu – 200 mm stratificat
Locotenent-colonel ing. Alexandru CARAVAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Oricine poate comenta.
Reamintesc totuşi ce a spus Socrate: Vorbeşte ca să te cunosc.